Este Vinerea Mare. M-am gîndit mult dacă să scriu asta sau nu. Până la urmă am zis da fiindcă ceea ce am înțeles eu până la vârsta asta este că Iisus nu a iubit altceva mai mult decât libertatea de conștiință a oamenilor și adevărul. Pentru asta a fost în stare să moară pe cruce.
Mă uit la ce se întâmplâ in țarile cu religie ortodoxă în Balcani, spre exemplu. Grecii au interzis cu desăvârșire ieșirile în acest weekend, sub sancțiuni drastice. Bulgarii au închis Sofia pentru a restricționa deplasările. Serbia la fel; nu lumina adusă acasa, nu nimic. La noi s-au încercat compromisuri, încă de la bun început. Prima declarație a BOR, in martie, a fost: “Biserica nu se supune autorității pămîntești”. Apoi a admis, cum-necum, situația neobișnuită cerând cu jumătate de gură credincioșilor să respecte regulile. Dar in spate a încurajat nesupunerea. Mai multi capi ai BOR au facut declarații fățise de nesupunere; unul din cei mai vocali este IPS Teodosie al Tomisului, acest om mărunțel si fățarnic peste poate care nu a scăpat niciun prilej de a se plânge ca biserica este persecutată, că statul permite unor instituții să rămână deschise, “dar noi de ce să nu avem voie să chemăm credincioșii la biserică?” se tânguia înaltul prelat cu mutra lui fățarnică și vocea tremurată. “Exprimarea lui Iohannis este ca un blestem, să nu se mai faca astfel de afirmații” a mai spus acest fariseu. Alți înalți preoți au declarat că vreme de 2000 de ani biserica a făcut sfânta împărtășanie crediciosilor și nu s-a întâmplat niciodată ca lumea să se îmbolnăveasă de la lingurița comună fiindcă acolo este o taină mai presus de înțelegerea noastră care încă din vechime a vindecat molime mai cumplite, deci liber la biserică.
Din toate astea am înțeles ca BOR este convinsă ca Iisus va face un miracol dacă lumea vine către biserică și va vindeca omenirea de această molimă fiindcă nimeni altcineva nu este in stare de miracole in afară de El, dar prin biserică, firește. Din puținele mele cunoștințe teologice am înțeles că Iisus nu a făcut și nu face miracole la comandă ci îndeamnă la credință desăvârșită și liber consimțită a omului, fiindcă ea, credința păcătosului vindecă, tămăduiește și alină durerea. Există într-una din Evanghelii pilda în care ucenicii chemați să vindece un copil bolnav nu reușesc iar explicația dată de Iisus este devastatoare:
“14. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,
15. Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.
16. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece.
17. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine.
18. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela.
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?
20. Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă.”
Așadar, Iisus nu intră cu de-a sila în casa noastră, se spune că el bate la o ușă care nu are clanță decât pe dinăuntru; El bate la ușă dar nu o poate deschide din afară, doar tu poți deschide usa, dacă vrei, firește. Dacă nu-i deschizi El pleacă mai departe. Preoții noștri par că vor să îi dea brînci lui Iisus împingându-l cu forța în casă. Din nou, spre a face un miracol!
Eu nu continui să mă mir de aceasta atitudine a bisericii. Biserica are oameni tobă de carte, nu se poate ca ei să nu știe ceea ce Dostoievski a descris ca nimeni altul această dilemă în cele mai grozave pagini care au fost scrise vreodată în capitolul „Marele Inchizitor” din Karamazov și la care a făcut referire de multe ori și IPF Daniel în predicile sale. Iată ce îi spune Marele Inchizitor lui Iisus:
„ Tu ai nădăjduit că, mergând pe urmele tale, omul va rămâne alături de Dumnezeu, fără a mai avea nevoie de minuni. Cum de nu te-ai gândit însă că, lepădîndu-se de minuni, el se va lepăda in același timp și de Dumnezeu, fiindcă, de fapt, nu-l caută pe Dumnezeu, cât mai ales minunile sale? Și cum nu poate să trăiască fără minuni, omul va încerca să și le făureasca singur, dând crezare miracolelor plăsmuite de el, închinându-se în fața minunățiilor savârșite de vraci, în fața farmecelor menite de vrăjitoare. (…) Tu nu te-ai învrednicit să cobori de pe cruce când cei din jur își băteau joc de tine și te ațâțau, strigându-ți:< Pogoară-te acum de pe cruce, vom vedea și vom crede!> Tu nu te-ai învrednicit să cobori, fiindcă nu voiai să-l câștigi pe om printr-o minune, așteptând o credință liber consimțită din partea lui, nicidecum prilejuită de un miracol. Ceea ce doreai tu cu ardoare era o dragoste liberă, iar nu extazul unui rob fascinat de puterea ce i-a vârât pe veci frica in oase.”
N. Steinhardt spune în „Jurnalul Fericirii” că Dostoievski ar fi plănuit să scrie un epilog la Fratii Karamazov și o viață a lui Hristos: „ Pesemne ca Dumnezeu n-a vrut să mai existe o a cincea evanghelie” conchide autorul.
Și fiindcă veni vorba de N. Steinhardt, evreul convertit la ortodoxism in pușcăriile comuniste, merită amintite observațiile sale la cele descrise mai sus:
„ Actul răstignirii a fost atât de serios, autentic și total încât până și apostolii și ucenicii erau convinși că spânzuratul de pe lemnul din mijloc nu va învia.(..) Răstignirea nu e farsă și înșelăciune decât dacă se constată că orice miracol este cu neputință, orice înviere este un basm.(..) Ce-ar fi vrut dochetiștii, și monofiziții sau ateii? Să le fi făcut Hristos de pe cruce semn cu ochiul alor săi spre a le da de înțeles: las` că asta e de gura lumii, fiți fără grijă, știm noi ce știm. Ne vedem Duminica dimineața? NU LE-A FĂCUT SEMN CU OCHIUL!”
Ce poate fi mai adevărat decât asta, anume că așa cum a fost adevărată rastignirea, așa a fost adevărată si Învierea? Cum de însuși IPF Daniel cu știința lui de carte binecunoscută nu a fost primul care să îndemne la credință solitară în acest atât de diferit Paște? Ba chiar dimpotrivă: Când a sfințit ieri pâinea, cu figura lui de leu bătrân și sumbru, a ținut să adauge peste umăr celor de lângă el:” Va fi împărțită în primul rând celor ce țin legatura cu biserica!” Adică nu tuturor, nu și celor care deși sunt credincioși înțeleg gravitatea situației și acceptă că acum o greșeală poate duce la pierderi de vieți omenești, ci doar celor care țin cu noi, celor care cred că noi, biserica, in numele Lui, putem face miracole alungând boala prin venirea la biserică, a celor care donează pentru biserică, a celor pe care doar noi îi alegem să le cântăm „Vrednic Este”!
About the author
