2022 (4)

Cu toții ne imaginam ca un razboi in zilele noastre va fi ceva precum in Star Wars. Când colo, ce sa vezi? Războiul rușilor este exact ca in relatările parintilor si bunicilor noștri pe care le ascultam cand eram copii; cu hoarde de soldați ruși beți, primitivi si barbari care prăduiau, jefuiau, furau; cu disperarea mamelor care isi ascundeau fetele tinere in poduri, pivnițe sau păduri pentru a nu fi violate, cu execuții sumare la marginea ulițelor ale unor țărani mai curajoși care se împotriveau cand le erau luate cu japca vitele din ogradă; cu foametea provocata de Putin in Mariupol exact ca Stalin in Ucraina in anii ‘30 când cekiștii dupa ce le-au luat țăranilor ultimul cartof din pământ au încercuit toata țara lăsându-i pe oameni sa se intoarca in preistorie si sa se mănânce intre ei.

Cred ca doar oamenii handicapați mintal, demenți sau plătiți de ruși mai pot fi astăzi de acord cu acest regim in care cateva mii de oameni care conduc Rusia au capturat o țară de 17 milioane de kmp si 145 de milioane de locuitori transformand-o intr-un stat corupt, violent și mafiot la dimensiuni care întrece orice imaginație.

Întrucât FB a considerat că ultima mea postare trebuie restricționată fiindcă “încalcă standardele comunitații” pe motiv de “hate”, promit solemn că de-aici încolo imi voi alege cuvintele cu mare grijă având dicționarul alături ca nu cumva să imi scape vreo p**ă românească in loc de “keep your fuckin’ mouth away from my wife”- vorba lui Will Smith in seara Oscarurilor.

In același timp voi continua sa consider ca ceea ce fac rușii in Ucraina este o fărădelege strigătoare la cer, că mulți soldați ruși se comportă ca niște adevărați “urka”, că regimul lui Putin este corupt, mafiot si criminal, că singurul “beneficiu” al acestui război este faptul că Rusia si-a dat masca jos și a arătat lumii întregi că de fapt este aceeași Rusie stalinistă, nereformabilă și îmbibată până in maduva oaselor de veșnica ideologie imperială fie ea petroviană sau bolșevică și că efortul făcut in cei 30 de ani in care s-a străduit sa arate lumii că se poate democratiza este un fake ordinar.

In același timp, unora din cei 2600 de friends ajunși in lista mea la solicitarea lor, nu a mea, precum si unora din cei 7000 de followers cu care avem dezacorduri politice, ideologice sau culturale ireconciliabile le solicit sa isi vadă de treabă si sa își caute alți prieteni cu care angreneaza.

Imbecililor, scârbelor plătite de ticăloși vânduți, trollilor sau cum s-or mai fi numind ei, șobolanilor de canal, le sugerez sa se intoarcă in găurile puturoase din care au ieșit si sa continue sa își roadă acolo frustrările, invidiile, nemulțumirile, etc. Acolo e lumea lor, acolo se simt ei in siguranță, in mizeria sordidă a canalelor. Ieșitul la suprafață și contactul cu aerul curat ii amețește si ii face să iși piardă mințile, atâtea câte au.

Am mai spus asta acum ceva vreme dar simt nevoia să repet;

Intr-o carte despre Stalin apăruta spre sfârșitul anului trecut (Koba cel cumplit de Martin Amis) este folosita o expresie care definește atat de simplu și puternic teroarea stalinista inimaginabilă incât te năucește pur și simplu, te lovește in moalele capului; atunci, spune autorul, s-a produs “prăbușirea valorii vieții omenești”.

Adică cel mai minunat dar dat de Dumnezeu- viața-iși pierde total valoarea in numele unei ideologii.

De altfel, Stalin a exprimat asta așa:

“ Moartea rezolva toate problemele. Ai un om, ai o problemă. Nu mai ai om, nu mai ai problema.”

Am reluat tema asta fiindcă vedem cu groază că in acest război rușii nu se dezmint la capitolul “prăbușirea valorii vietii omenești”. Pe unde trec, viața nu mai contează, că sunt civili sau nu. Dar culmea este ca viata nu mai contează nici pentru soldații lor; că ăștia mor din cauza prostiei sau pregătirii insuficiente, din cauza deciziilor tâmpite ale comandantilor lor, din cauza lipsei de resurse si echipamente, din cauza faptului că s-au dus la Cernobâl ca intr-o stațiune balneară făcând acolo lucruri de-a dreptul șocante, etc., nu contează. Contează doar un singur lucru: să ducă la îndeplinire dorința “comandantului suprem, dragului nostru președinte Putin” cum spune acest maimuțoi cecen pe nume Kadârov.

Nu știu unde se va termina această nebunie dar știu un lucru: lumea civilizată nu va accepta niciodată “prăbușirea valorii vieții omenești”.

Devine deja penibilă situatia in care la televiziunile noastre sunt invitați unii domni generali, comandori, militari de carieră, etc. in rezervă care iși expun cu emfază opiniile de strategie militara. Eu as fi de acord cu o masa rotunda in care acești domni sa faca o emisiune dedicata “artei războiului” care sa fie moderata de cineva care e in tema cu asta.

Dar așa, tam-nisam, o prezentatoare de știri invită in studio un domn general in rezervă care ne explică situația frontului si ce manevre ale oștirilor se pun la cale. Domnul general, un tip inalt, uscățiv, pedant, calm, se prezintă, se ridică si se apropie de un ecran pe care este o hartă militară in toata regula; apoi cu un marker in mână incepe sa prezinte situatia frontului folosind termeni strict militari: “manevră dublu-invăluitoare a rușilor dinspre nord-est, intentia de incercuire a apărării ucrainene care lupta in regiunile separatiste, tendinta rușilor de a crea un culoar spre sud-est pentru joncțiunea cu Crimeea, posibila intenție de atac pe două fronturi…”, etc.

Prezentatoarea privește cu ochi de căprioară ingrijorată la harta, dă din cap in semn de aprobare, rostește din când in când câte un “da” cu o mină speriată și incearcă să schimbe subiectul despre complicata artă militară a războiului intrebându-l pe general cât de gravă este pentru ruși pierderea crucișătorului Moskva.

Băi, oameni buni, ce dracu’, nu mai fiți penibili; daca totusi vreți asta, atunci faceti o emisiune specială săptămânală dedicată exclusiv strategiei militare si războiului din Ucraina; fără căprioare speriate pe post de moderatori.

O știre ne spune ca țărișoara noastră dragă are un deficit de 1 milion de locuri de muncă; adică la noi șomajul este doar o statistică pe hârtie fiindcă din câte cunosc eu somaj înseamnă să cauți de muncă si sa nu găsești.

Asta imi aduce aminte de o replică a unui tip de acum vreo 40 de ani; eram la ziua onomastica a unui văr de Sfântul Gheorghe; ca pe vremuri: rude de tot felul, veneau unii, plecau alții, discuțiile din timpurile alea, cozile, lipsurile, când moare Ceaușescu, ce vrea Gorbaciov, etc.

Vine la un moment dat o nepoata a gazdei cu soțul ei; el, un fel de Gigi Becali, ea vorbăreață, comică, se contraziceau tot timpul.

Ea: “Auziți, dragă, ăsta (adică bărbatu-său) mă tot bătea la cap că stau acasa, ca ar fi cazul sa imi gasesc serviciu, deși nu ne lipseste nimic. Ei, si atunci m-am enervat si mi-am căutat serviciu; sunt vânzătoare la un magazin de pâine in piață, lânga noi. Ăsta, când a auzit, l-au apucat dracii, că ce, n-am gasit alt serviciu? Auzi, dragă, cum o dai nu e bine!”

La care ăla zice: “Mă, eu ti-am zis sa cauți, nu sa găsești!”

Asa ca, vorba lui Rebengiuc in filmul “Balanța”:

“ La muncă, ortodocșilor, fir-ați ai dracu’!”