Este clar pentru multă lume cât de parșiv a speculat China această epidemie –plecată tot de la ea. Dincolo de speculațiile care se fac- că ei l-au creat in laborator și i-au dat drumul in lume intenționat, l-au scăpat accidental, a plecat de la liliacul- potcoavă dar a ajuns in laborator și s-a mai lucrat pe urmă la el, ei au deja si vaccinul pe care îl vor da contra avantaje economice si militare, etc.- deci dincolo de aceste lucruri care nu se vor afla niciodată, un lucru este sigur. Din momentul in care cum-necum, virusul a apărut, China a ascuns adevărul in mod mizerabil. Apoi a mers mai departe cu ticăloșia, s-a gândit să speculeze murdar asta: ia să vedem noi cum se descurcă și ceilalți cu epidemia asta, cu ocazia asta ne facem o idee despre potențialul celorlalți, despre cât de pregătiți sunt ei pentru a înfrunta o pandemie la o scara nemaivazută.
Numai pentru asta si China ar trebui pedepsită dupa ce se termină nebunia: nu militar, nu diplomatic, ci cu propriile ei arme fiindcă Sun- Tzu a devenit demult universal nu mai aparține doar chinezilor. “ Razboiul e ca apa, se schimba permanent” spune marele strateg, deci la un moment dat se poate schimba si in defavoarea Chinei. Unde poate fi soluția genială? Habar nu am fiindca nu sunt nici analist economic, nici expert in politică externa sau de securitate națională. Sunt un om obișnuit care încearcă sa gândească cu mintea lui atat cat poate. Așadar, cred ca China poate fi pusă in dificultate doar dacă Occidentul si USA vor renunța treptat la “Made in China”. Însă pentru asta si Occidentul si USA trebuie sa se schimbe, dacă pot, evident, deși acum toți sunt de acord ca dupa pandemie lumea va arata altfel.
Hai sa încerc sa explic nițel ce vreau sa zic. Cei de vârsta mea isi aduc aminte de sfârșitul anilor ’60 si începutul anilor ‘70 Atunci începeam sa facem cunoștință cu conceptul “chinezesc”. Teniși si bascheți chinezești, ascuțitori chinezești, creioane cu guma chinezești, stilouri chinezești, maieuri perforate si chiloți chinezești, articole sport chinezești, țigări chinezești – fumătorii timpurii ca mine isi aduc aminte cum fumam in wc-ul liceului Golden Deer, Torch sau Double Horses-, jucării chinezești, bibelouri chinezești. Ieftine si bune, nu-i asa? După începutul anilor ‘80, trebuia sa ai pile serioase ca sa procuri jucării chinezești sofisticate, dulciuri chinezești, globuri si ornamente pentru bradul de Craciun, servicii de porțelan chinezești, câte si mai câte? Cum dracu’ e posibil? ne întrebam noi ca tâmpiții.
De la sfârșitul anilor ’70 si până la începutul anilor 90, șeful de facto al Chinei devine Deng Xiaoping care deși nu a fost niciodata șeful partidului sau guvernului, a fost declanșatorul schimbărilor care au dus la China de azi. Acest om a schimbat fundamental evoluția ulterioară a Chinei prin adoptarea unui model de “socialism chinezesc” care presupunea ca sistemele economice nu sunt determinate de ideologia marxistă, ca planificarea si economia de piață nu sunt doar atributele capitalismului si managementul economiei de piață poate fi aplicat si in socialism. Lui ii apartine citatul celebru:” Nu contează daca pisica este alba sau neagra important e sa prinda șoareci.” Acest om a creat conceptul “o țară, doua sisteme”. Dacă teoria “perestroika si glasnosti” a lui Gorbaciov nu doar ca a eșuat dar a fost fitilul care a aprins bomba ce a prăbușit comunismul, iată ca teoria lui Deng a reușit; deocamdată. O țară de 1,4 miliarde de oameni condusă oficial si cu mână de fier de Partidul Comunist care a ajuns a doua putere economică a lumii si are 100 de milioane de milionari in dolari si vreo 2500 de oameni “ultrabogați” adică cu averi de la 300 de milioane de dolari încolo, dacă nu știați. O țară care a acoperit lumea cu toate produsele posibile si imposibile “Made in China”. What the fuck? Is it true?
Este, dar există un mare dar. Am avut ocazia sa vizitez si eu China in 2007 într-un incentive trip la compania la care lucram. In cele 10 zile am încercat sa înțeleg cum funcționează țara aia si am constatat câteva lucruri care pot fi sintetizate intr-o frază: o țară comunistă cu o populație de 1,4 miliarde in care 1 miliard de disperați manufactureaza orice pentru un trăi la limita sărăciei , vreo 300 de milioane trăiesc decent si 100 de milioane sunt milionari. In programul excursiei au fost incluse câteva vizite: am vazut o fabricuță de prelucrare a jadului, una de mătăsuri si una de ceramică si olărit. Condițiile de lucru erau ca in evul mediu; niște hale sordide cu bancuri de lucru ca alea pe care le vedeam în cărțile de istorie despre prima revoluție industrială, cu oameni amarâți rău, fiecare făcea o singura operatiune, de exemplu sa înfigă niste sîrmulițe intr-o oală de lut scoasă de la roata olarului, de unde si vorba “muncă de chinez”. Ghizii evitau întrebările incomode despre regim si cenzură, ne vorbeau doar despre realizarile Chinei in ultimii 20 de ani. Unii am vrut sa întrebam de Piața Tiananmen. Mucles, nu auziseră de asta!!! Orașe imense, infrastructură fabuloasă, hoteluri de 100 de etaje. In Shanghai, seara la 10 eram plimbați intr-un vaporaș sa vedem Manhattan-ul orașului si la etajul 100 al hoteluiui Hyatt aflat in construcție se vedeau niste luminițe intermitente; sudori, ne-a zis ghidul ( unul mai guraliv) se lucrează zi si noapte, milioane de oameni vin de la țară sa lucreze in construcții in orase doar pentru mâncare si un pat unde să doarmă , fără leafă, sunt mulțumiți, la ei la țară mor de foame. Ieșeam din hotelurile de 5 stele unde stăteam, sa vedem împrejurimile; cum ieșeai din hotel, in vecinătate, erau niște cartiere de blocuri absolut mizerabile, atat de mizerabile cum nu am văzut nici in cele mai sordide cartiere din orașele noastre provinciale. Singura diferență era ca erau suprapopulate, oameni saraci, vai de capul lor, unii strîngeau cartoane, altii sticle, o cămașă ponosita si un pantalon era tot ce aveau pe ei, slabi, amarâți , vai de capul lor. Mici prăvălii cu mâncare in care dacă intrai aveai senzația ca te îmbolnăvești instantaneu. Mica coruptie era prezentă la orice colt de stradă, erai abordat pentru schimb de bani, marfa de contrabandă, in hotelul luxos in care stăteam funcționa la subsol un bordel organizat dupa reguli clare, clienții erau abordati de pești care erau in cârdășie cu șefii. Peste un an aveau Olimpiada- si pe aia au mânărit-o, va aduceți aminte scandalul cu deschiderea oficială care a fost așa doar la televizor nu si in realitate- si mascau prin niste panouri absolut uriașe tot ce nu trebuia sa se vadă din hotelurile de 5 stele, adica mizeria, cartierele absolut mizerabile cu balcoane ruginite in care atârnau de sârme rufe spălate care deja erau negre fiindcă poluarea era îngrozitoare.
Cu asta am rămas atunci, in 2007 si nu cred ca m-am înșelat fiindcă ne uitam tot grupul si comentam “miracolul chinezesc”: mai repet o data, o țară in care 1 miliard de oameni lucrează la mână orice, in care se copiază orice si care vinde orice la un preț imbatabil. Cum se împacă faptul că portretul imens al lui Mao tronează în Piața Tiananmen iar Jack Ma este unul din miliardarii lumii, asta numai Dumnezeu știe.
Și acum venim la ale noastre: cu asta a ademenit China pe toata lumea iar Occidentul “decadent si lacom” a mușcat-o. Hai sa facem tot acolo dacă se poate, ca noi ne-am lenevit si oricum ne costa mai nimic, să ii învățăm noi pe chinezi cum se face capitalismul adevărat iar noi stăm si numărăm banii. Și uite așa, valul chinezesc a venit si a acoperit lumea. Ei, dar uite ca China ne-a tras-o. Iar americani si europeni deopotrivă, ne trezim acum ca măștile si materialale sanitare venite din China sunt proaste si poți sa te piși pe ele, hai să le facem noi, păi cum si când că noi ne-am reprofilat, noi nu mai facem de mult de- astea, le făceau doar ei, aoleu, ce ne facem acuma Gogule, probleme, mă? vorba unei reclame mai vechi. Iar China stă si își freacă palmele: ”Hai că v-am luat banii, fraierilor”, vorba lui Dinică in Filantropica.
About the author
