12 martie 2020
Renate Weber s-a trezit, cere stare de urgență fiindcă, zice ea, s-au restrâns drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, și asta trebuie să fie constituțional, nu așa, doar prin măsuri administrative. Și-a adus ea aminte cu nostalgie – tocmai acum- de vremurile cand era mare șefă la Fundația Soros, președinte la APADOR-CH și președinte al tuturor comitetelor și comițiilor care aveau legătură cu drepturile omului. Sigur, când era vorba de drepturile și libertățile celor care au murit la Colectiv, ale celor care erau bătuți și gazați în 10 august, de siluirea justiției, etc., uitase de astea fiindcă era “la putere” cu ALDE Tăriceanu. Mare scârbă de femeie! De femeie, nu de om; așa cum ar fi zis probabil Moromete: ” Da’ ce, femeia asta e om?”😂
13 martie 2020
Ca să mai scap de nebunia știrilor de la televizor am ieșit afară. Nu la piață, afară pur și simplu. Mă întâlnesc cu un văr de-al meu, cam de vârsta mea; vărul Tase. Unde să mergem, unde să mergem? Hai în Mamaia, e liber, soare, hai la o plimbare pe jos. BTW, dacă nebunia continuă și la vară va fi la fel de liber.
Doi buldogi bătrâni la plimbare agale. Conversație despre ultimele evenimente. El mă întreabă dacă am auzit că Tom Hanks și nevastă-sa sunt în carantină în Australia. Eu îl întreb dacă a auzit că nevasta lui Trudeau este pozitivă, adică s-a procopsit și biata de ea cu acest încornorat frumos colorat. El zice:” Da’ de regele și regina Norvegiei ai auzit că sunt și ei în carantină? L-au luat, băi, și ei”! Eu: “Ai lasă-mă! Parcă am auzit de regina Spaniei, nu a Norvegiei”! El:”L-o fi luat și regina Spaniei, mai știi ?”
După vreo zece pași, vărul Tase se oprește și îmi zice gânditor:” Băi, să știi că rahatul ăsta de virus se transmite prin aer, pur și simplu, ce tot zic ăștia de tuse, strănut?” Eu: “Așa zici tu”?
El, contrariat: “Păi cine pula mea tușeste sau strănută în fața reginei, bă, ești prost?”
Și uite așa, povestea cu nebunia asta de coronavirus îi reînvie pe Cocoșilă și Moromete.
15 martie 2020
M-am urcat in mașină și am dat o tură prin Constanța să văd orașul prin parbriz. Pustiu. Parcările din mall -uri sunt ocupate între 15 și 30% față de o zi de dumincă la prânz obișnuită. Terasele și cafenelele sunt închise sau pustii. Câte un om pe stradă ici-colo.
Asta mă bucură, înseamnă că oamenii au înțeles câte ceva. Să sperăm că lumea se va adapta repede măsurilor restrictive care urmează. Când avea o sută și ceva de cazuri Italia a tratat situația cu superficialitate și acum sunt disperați. Îmi pare tare rău pentru ei.
Petrecînd mult timp în casă imi trec tot feluri de gânduri prin cap. Bunăoară, mă întreb cum au rezistat zeci de ani deținuții politici de la Nelson Mandela la Corneliu Coposu în izolare în cele mai mizere condiții. Cum rezistau oamenii luni de zile în timpul razboiului când erau bombardamente – vezi Londra, spre exemplu. Stăteau în case și se îndreptau în adăposturi subterane de îndată ce suna alarma antiaeriană; asta dacă nu aveau ghinionul să cadă o bombă pe casa lor.
Cum am rezistat noi, românii în timpul regimului comunist, că să nu mai vorbim de foamea, frigul, întunericul și tortura psihică de nu vedea și auzi altceva decât pe Ceaușescu de dimineață până seară în deceniul opt al secolului trecut.
Acum stăm în case unde e cald si bine, avem 150 de canale tv, youtube, HBO, Netflix, Cd -uri și Dvd -uri, telefoane mobile cu care putem sporovăi cu prieteni și rude din America până în Australia, hrană, informații, medicamente si vitamine, etc. Si cu toate astea, suntem panicați, disperați și apăsați.
La lucrurile astea mă gândesc acum. O să îmi treacă, beau ceva, mai bat la tobele mele, ascult muzica rock, mă uit la un film. Mâine iar mă năpădesc întrebările; și tot așa…
16 martie 2020
Un imbecil de sociolog (îl cheamă Alfred Bulai) apare la știri vorbindu-ne doct despre reacțiile și comportamentele oamenilor, rațional, emoțional, etc. Apoi avertizează că media este vinovată fiindcă difuzează știri și cifre care sperie lumea. Jurnalista îi spune că astea sunt cifrele oficiale, bunăoară în Italia avem o medie zilnică de aproape 200 de decese zilnic.
Greșit, spune marele sociolog: trebuie să știm să privim și să înțelegem cifrele mari! Rata deceselor in Italia este de 400 de decese la 1 milion ceea ce nu este mult.
Bai tâmpitule, daca era așa, dezastrul era și mai mare, italienii ar fi avut 24 de mii de morți! Este vorba de 400 de cazuri DE ÎMBOLNAVIRE la 1 milion de oameni ceea ce e cu totul altceva!
Așa că mai tăceți naibii din gură, sociologi, psihologi și psihiatri! Curg vorbele aiurea din voi! Mai este un psihiatru, Gabriel Diaconu, care tot apare și vorbește intr-un limbaj imposibil, un amestec de filosofie ieftină și jurnalism de cartier.
Iată cum o criză medicală majoră spală poleiala unora pe care lumea îi vedea pana acum ca pe mari experti si lasa tinicheaua goala.
16 martie 2020
Ca să înțelegem cât de importantă este conștiința trează în momente din astea, să ne uităm un pic pe cifre; avem 159 de cazuri confirmate. Domnul Nelu Tătaru secretarul de stat de la sănătate care mi se pare cel mai echilibrat, concis, coerent și informat om din Ministerul Sănătății întrebat fiind câți oameni a infectat nenorocitul de polițist care a mințit în legătură cu deplasarea în Israel, a răspuns: 30 de oameni!
Să adăugăm la acest exemplu mizerabil pe cel al marelui amiral și senator Vergil Chițac, pe cel al imbecilei de nu știu unde care a umblat brambura mințind că de fapt vine dintr-o zonă roșie, pe al asistentului – șef de la spitalul din Constanța care a zis inocent că el nu a fost plecat nicăieri dar de fapt el fusese cu fetița la un concurs de dans la Piatra-Neamț unde participaseră și copii din Italia, ei bine, doar aceste exemple ne arată că doar câțiva inconștienți anulează efortul făcut de medici, asistenți și alți oameni grozavi care se luptă eroic cu epidemia.
17 martie 2020
Azi a trebuit să dau o fugă la București cu o mica treabă. Am plecat pe la 7, 00 și m-am întors la 17,00. Noroc ca avem dracu’ autostrada asta între București și Constanța. Cu ocazia asta m-am întâlnit și cu cei doi băieți ai mei. Separat. Cel mare avea o mască pe față fiindcă mai trebuia să treacă pe la birou. Am stat 20 de minute de vorbă la doi metri distanță spre disperarea mea ascunsă și a nevesti-mii mai puțin ascunsă. Celălalt a coborât de acasă în stradă, lucrează de acasă, ne-am atins coatele, 1,5 m între el și noi. Cel mai rău este că nu am putut să îl văd pe Bubu, nepoțelul meu de 5 ani. Asta m-a cam dat peste cap. Tu-ți gura mă-tii de treabă! Asta e, respectăm regulile. Noi le spuneam să aibă grijă de ei, ei ne spuneau să avem grijă de noi că suntem ….nu bătrâni dar trecuți de 60. Am dat-o pe glumă, așa, să salvez aparențele:” Ce pula mea mă faceți, băi, bătrân, voi nu vă uitați la mine ce pălărie de rocker am? (O să postez mai jos poza cu pălăria).
Alte concluzii: m-a bucurat oarecum că lumea respectă regulile, cel puțin peste așteptările mele. Trafic rutier mult redus în București, oamenii respectă distanța, cât de cât, mulți oameni cu măști.
Ce am mai constatat din discuții, inclusiv cu ai mei: că așteptările oamenilor sunt pentru măsuri mai drastice pe care sunt dispuși să le accepte; închiderea locurilor publice- mall -uri, terase, etc.-, chiar circulația fără rost a oamenilor. Copiii imi spun că în orașele mari oamenii se conformează dar în orașele mici și la țară e dezastru. Oamenii umblă brambura, cei veniți de afară se plimbă creanga peste tot. Eu unul sunt pentru măsuri militare în cazuri de-astea. Există milioane de oameni analfabeți sau analfabeți funcționali, cu ăștia nu se poate decât cu forța, așa zic eu.
În situații de astea nu funcționează decât frica și autoritatea. Așa că guvernanții să o lase mai moale cu “gradual, dacă va fi cazul.”
18 martie 2020
Sunt îngrozit când mă uit la câți dezaxați sunt printre noi. O grămadă de losers care au venit de afară sfidează în mod conștient regulile, un interlop confirmat in Spania că e infectat a venit cu avionul și acum postează filmulețe cu frații lui tatuați după ce a fugit din carantină, te doare capul.
Băi, băieți de la MAI, voi cât mai aveți de gând să vă purtați cu mănuși cu indivizii ăștia? Cât mai aveți de gând să ne smintiți de cap cu “gradual, dacă va fi cazul”?
Ce nu înțelegeți? Ce e cu îndemnurile, rugamințile și apelurile la conștiință, la responsabilitate? Cine credeți voi că înțelege ăsta? Tatuații ăia frezați din filmulețele alea pe care le postează imbecilul ăla venit din Spania?
Băi, Marcel Vela, pentru ce l-ai luat pe Berbeceanu consilier, doar pentru imagine? Când ai de a face cu situații de genul asta e nevoie de oameni tot atât de duri ca interlopii dar care se află de partea bună, corectă, legală și morală a baricadei.
19 martie 2020
Ludovic, de cine te temi tu pentru a lua măsuri mai drastice pe care populația le așteaptă și este dispusă să le accepte?
Cum e posibil să nu se ia măsuri drastice împotriva dezaxaților infectați care fug din spitale tăind plasele geamurilor mai abitir ca veșnicul evadat Jean Valjean?
Băi frate, puneți-i sub pază militară pe demenții ăștia! Puneți-i in lanțuri dacă nu înțeleg! Voi nu vedeți că la țară este un fel de dir-la-dir-la-da-da?
Unde este, băi, Jandarmeria, acea Jandarmerie care împânzise Piața Victoriei în 10 august 2018? Adică atunci împărțea pulane în cap oamenilor nevinovați iar acum se codesc să le fută un gârbaci pe spinare acestor nenorociți care infectați fiind, se plimbă cu trenul, cu microbuzul, se duc la petreceri, etc?
De ce nu se pune în practică o soluție urgentă în justiție care să îi judece în regim de urgență pe acești oameni?
Stimate Ludovic, nu pricepi că democrația e una iar respectarea legii, mai ales în stare de urgență este alta? Tu ce zici ca s-ar întâmpla în USA dacă un dement din ăsta fuge din spital sau din izolare obligatorie la domiciliu și infectează alți oameni? Ar fi încătușat imediat sau chiar împușcat dacă se împotrivește? Eu zic că da, măi, băiatule!
Mai termină dracului o dată cu apelurile “la responsabilitate, la calm”, la pula calului, etc.
Nu pricepi că noțiunile astea sunt pentru oameni cu educație, cu bun simț, cu spirit civic și nu pentru retardați, analfabeți functionali, bețivi, interlopi periculoși sau demenți?
Ești prim-ministru in stare de urgență, băi frate, lasă gesturile teatrale și limbajul de școlar care vrea să arate profesorului ce bine a învățat el la ora de istoria democrației!
19 martie 2020
Fază petrecută ieri:
Parchez mașina pe o stradă lăturalnică. Cobor, rămân lângă mașină, uitandu-mă în jur. Deodată, aud în spatele meu o voce jovială: “Hai salut, ce mai faceți”? Mă întorc și văd un om cu o expresie veselă pe chip, care înainte să mă dezmeticesc eu imi prinde mâna pe care nu i-o întinsesem și mi-o strânge afectuos. “Ce face familia? Bine? Cum stați cu corona”? mai zice omul serios spre uluirea mea totală. “Sănătate, dacă mai aveți nevoie de mine, aveți telefonul meu” mai adaugă el depărtându-se grăbit. Deschid torpedoul și scot repede pachetul cu șervețele umede antibacteriene din care iau unul și mă șterg pe mâini de parcă aș avea râie uitându-mă încă uluit la omul care se mișcă grăbit în prostia lui zglobie; eu încerc să îmi aduc aminte cine e, parcă un instalator sau un tâmplar pe care l-am chemat odată acasă să imi rezolve ceva, parcă un electrician, sau nu, o fi unul din oamenii pe care îi aduce administratorul să taie pomii din jurul blocului….
Afară e un soare de primăvară superbă iar mie mi se pare că visez…
19 martie 2020
Nu mai este timp de conceptul imbecil de “corectitudine politică”. Că ne place sau nu, toată pegra socială plecată din țară în ultimii zece- cincisprezece ani la furat, la cerșit în Europa s-a întors acasă. Asta n-ar fi nimic, că până la urmă tot de aici au plecat. Doar că semnalele venite din comunitățile rurale ale țării sunt îngrijorătoare. Oamenii ăștia nu se supun nici unei reguli, autoritățile locale sunt depășite, acolo este dileală generală, e un Las Fierbinți național. Acolo ar trebui să intervină jandarmii sau armata în mod organizat să îi izoleze pe acești oameni, care după mărturiile localnicilor intră în magazinele sătești cu scandal fără să țină cont de nimic, improvizează terase clandestine unde se bea pe rupte, amenință oamenii cumsecade că “le dă virusu’ ” dacă li se face observație, cer să li se dea hrană și săpun gratis că ei n-au de unde, etc.
În zonele rurale, după mine, vor fi mari probleme. Lucrurile astea nu trebuie ascunse, altfel ne facem rău singuri.
20 martie 2020
Băi, frate, ce rău îmi pare când văd cât noroc curvesc au nemernicii ăștia de la PSD! După ce au futut finanțele țării timp de trei ani într-un jaf populist nemaivăzut, acum au scăpat de guvernare, stau pe margine, își dau coate (ce deștepți am fost noi!) și își dau cu părerea -vezi labagiul ăla prost de Liviu Pop care s-a reactivat brusc și își expune prostia pe unde apucă- critică măsurile guvernului (care sunt poate criticabile, dar în niciun caz de ei), spun că trebuie mai mulți bani! Ei, care au mărit în neștire salarii fără suport economic, ei, care au dat miliarde hoților de baroni locali prin marele program PNDL, bani care s-au dus în toalete școlare de o sută de mii de euro bucata sau în drumuri județene în care se turna asfalt peste pământ la prețuri astronomice pe km, etc.
Nu e drept, nu e drept deloc. Dacă după ce s-o termina acest coșmar-indiferent cum și când- PSD va reveni la guvernare, înseamnă că suntem condamnați la prostie și suferință eternă. Înseamnă că nu-mi rămâne decât să îmi vând apartamentul și să îmi iau o căsuță modestă în Creta unde îl voi citi si reciti pe Kazantzakis și voi repeta la nesfârșit cuvintele lui:” Nu sper nimic, nu aștept nimic, nu mă tem de nimic, sunt liber.”
21 martie 2020
Conversație cu Coronavirus. Scenetă într-un act inspirata de clasicii noștri
Feciorul mă anunță că în salon am un oaspete. Îi las pălăria și bastonul și intru. În picioare, lîngă fereastră, el în persoană. Îmbrăcat pestriț, colorat, cu coarnele- n vânt.
Eu (nervos): Cărui fapt datorez vizita dumitale, onorabile? Așa, pe nepusă masă, la o oră atât de nepotrivită?
El (amuzat): Așa, stimabile, într-o doară, treceam prin targ și m-am gândit să îți cer un favor …
Eu: Pardon? Un favor, eu, dumitale? Peste poate! Spune, te rog, ce dorești? Scurt, scurt, că n-am vreme de pierdut cu d-ta.
El (îndrăzneț, cu dignitate): Am venit să îti cer să te schimbi domnule, mă înțelegi? Să te schimbi, dacă înțelegi ce va sa zica asta!
Eu (impacientat, bătând din călcâi): D-ta? D-ta îndrăznești să îmi spui mie să mă schimb? Onorabile domn, nu ți se pare că ceri prea mult? Ai? Ce zici?
El (cu insinuare): Nu, domnule! Dă-mi voie, stimabile! Un om politic trebuie, este dator, mai ales în împrejurari ca acestea prin care trece planeta noastră, împrejurări de natură a hotarî o mișcare catastrofală pentru omenire, mișcare ce, (patetic) dacă vom lua în considerare trecutul unei istorii tinere pentru omenire față de vârsta înaintată a universului nostru….
Eu (izbucnind): Ce vrei de fapt, d-ta, onorabile, de la mine? Să mă schimb? Eu? Uită-te la d-ta, domnule, uită-te cum arăți! Cetățean onorabil ești d-ta? Vii pe furiș, neanunțat, stârnești panică printre cetățeni, ba ai ajuns să omori și oameni, domnule, mai ales oameni onorabili, în vârstă, fala orașului nostru! Nu mai pot ieși cetățenii onorabili în târg, la cafenea, la prăvălie, ai dat peste cap toată tihna lumii, domnule, mă înțelegi d-ta? Și mai ai tupeul să vii la mine în casă să îmi ceri să mă schimb? Eu? Ei bine, și daca nu voi, mă-înțelegi, nu voi, domnule, să mă schimb, îmi șade bine așa cum sunt! Ce-ai să îmi faci? Crezi că nu-ți vom veni de hac până la urmă? Ehei, habar nu ai cine suntem noi, onorabile, nu mai e ca acum 500 de ani când tovarași încornorați de-ai dumitale au omorât milioane de suflete. Acum avem de toate, avem vaccinuri, microscoape, arme, tot ce nu îți trece prin capul ăla țepos al dumitale! Ești un mizerabil!
El (tăios): Zău? Nu mai spune! Habar nu ai domnule, cine sunt eu! Cum spunea prietenul ăla al dumitale, poetul ăla genial care a murit nebun? “ Fu prăpastie? Genune? Fu noian întins de apă? N-a fost lume pricepută si nici minte s-o priceapă!” Avea dreptate, domnule! Nu știi nimic despre mine, stimate domn. Nu stiți decât teșchereaua, politica și avutul! (Tunător) Arde planeta, domnule, și pe voi vă doare-n dos!
Eu (răsuflând greu): Și ce-ai să faci? Ce-ai să faci dacă nouă ne place așa cum suntem?
El (suav, îndreptându-se spre vestibul): Nimic, stimabile, eu n-am să fac nimic! Voi o să vă faceți singuri! Vă veți sinucide; stând la cafenea, în grădina orașului, în prăvălii, în birjele în care vă plimbați brambura! Salutare, onorabile și n-am cuvinte!
Rămân singur în salon. Mă așez pe canapea. Trag de cordon și îi cer feciorului un lichior, peste un ceas vine consoarta din târg și nu vreau să mă vază tulburat. Ce dracului o căuta în târg?
About the author
