Carevasăzică prim-ministra noastră apare cu mutra ei de figurantă la opereta din cartier și ne spune senină, clipind din ochii rimelați violent că de fapt ea nu e aia pe care am văzut-o până acum, aia a fost o altă Viorica, sau poate Rodica, în orice caz nu era ea, era doar o persoană care semăna cu ea, care citea de pe foi scrise de altcineva, care “mergea pe linii desenate deja de altii??!!”, care nu a facut bugetul, nici măcar nu a fost consultată, ea doar l-a pus in aplicare! Nu mai vrea sa vorbească despre trecut, doar despre viitor, nu vrea să-l judece ea pe Dragnea, vrea să uite totul și să o ia de la capăt, așa, “proeuropean”.
A uitat când spunea la Bruxelles “nu am venit aici să dau socoteală”, când mințea cu nerușinare despre statisticile din justiție doar pentru a susține războiul lui Dragnea cu Justiția. Nu era ea, măi, oameni buni, ce dracu’ nu ați văzut “Dr. Jekyll, Mr. Hyde”? Se poate întâmpla oricui dacă cineva îți administrează zi de zi o poțiune toxică și te transformi fără voia ta în ceea ce nu vrei să fii, dar tu nu te poți împotrivi deși ești conștient că nu e bine ce faci, Dumnezeule Mare, nu înțelegeți tragedia acestei femei???
Nația privește încremenită la ce se poate întâmpla, mai ceva ca în basmele cu vrăjitoare rele și cu capcăuni care pun stăpânire pe zâna cea bună și o transformă într-o păpușă proastă și rea deși ea este în fapt deșteaptă și bună. Acum, că vrăjitorul cel rău a fost aruncat în cea mai adâncă genune, zâna Viorica a scăpat de duhul cel rău și e gata să facă poporului tot binele din lume.
În afară de Grădina Maicii Domnului am devenit și Țara Basmelor.
Dar stai! Ce sunet de tulnic se aude? Este tulnicul pe care chiar ea, Viorica, care era pe atunci șefa zânelor pesediste i l-a dat vrăjitorului cel rău acum trei ani la Țebea și i-a spus ca atunci când va fi la ananghie să sune din el iar zânele vor veni să îl salveze!
Vai, nu! își zise Viorica frângându-și mâinile, să mi se întâmple din nou una ca asta? Niciodată! De data asta îl voi otrăvi! Otrava, aduceti-mi otrava! strigă ea bătând puternic din palme.
Din odaia alăturată apărură într-o clipă două zîne, una roșcată, cealaltă blondă, aducând o tavă pe care se afla un potir de argint.
– Fii atentă, ii spuse roșcata blondei, eu am facut karate, eu o imobilizez și tu îi torni otrava pe gât.
– Fii fără grijă, îi răspunse blonda, am lucrat la A3, știu cum se toarnă otrava.
About the author
