Un sondaj recent făcut de nu știu ce casă de sondare a opiniei publice ni-l arată pe Victor Ponta pe locul doi în topul încrederii după Gabriela Firea. Mă întreb cât de mult s-au tâmpit oamenii din țara asta – presupunând că sondajele sunt adevărate. Acum ceva vreme, prin primăvară, un sondaj IRES îl plasa pe același Victor Ponta pe primul loc la capitolul “cel mai apreciat intelectual român”. Plagiatorul impostor îi dobora pe Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu, Petre Țuțea, ba chiar și pe Mihai Eminescu. Tot același sondaj, arăta că două treimi din români consideră că poporul român este mai inteligent decât alte popoare. Dincolo de observațiile unor sociologi, cum că întrebările din acest gen de sondaje sunt parșiv formulate – bunăoara foarte mulți români nu sunt în stare să definească statutul de intelectual, sau nu înțeleg că nu poporul este inteligent , ci oamenii care compun poporul pot fi inteligenți sau nu – rămâne totuși un adevăr dureros despre dimensiunea redusă a capacității noastre de autoanaliză, mai precis despre lipsa noastră majoră de a discerne între valoare și non-valoare, între ce se cade și ce nu, între firesc și anormal, între minciună și adevăr, între competență și impostură, între onestitate și nemernicie. Cât despre credința imbecilă a două treimi din populație cum că suntem mult mai inteligenți decât alte popoare, cred că răspunsul se află în amuzanta nuvelă “Domnul Vucea” a lui Ștefănescu-Delavrancea; domnul Vucea , însoțit de monitorii clasei, pune întrebări elevilor. Răspunsurile erau standard și trebuiau spuse pe nerăsuflate, altminteri elevii riscau bătaia la palmă cu linia cu patru muchii. Una din întrebări era : “ Câte nații sunt în Principatele Unite ?” Iar răspunsul obligatoriu era următorul : “Mai multe, dar cei mai mulți și mai deștepți sunt cei patru milioane și jumătate de români, căci românul păcălește pe toți ceilalți, pe turc, pe muscal, pe neamț, pe tătar, pe popă și pe țigan.” Cred că după o sută cinzeci de ani, tot asta întelege și azi românul prin inteligența cu care se mândrește: calitatea de a fi “deștept”, “isteț”, adică de a-i păcali pe ceilalți. Iar unul din exponenții de frunte al acestui tip de percepție este acest deștept, isteț, mincinos, păcălici, numit Victor Ponta. Această confuzie enormă, perpetuată în mod voit și asumată conștient de români face ca un jalnic impostor , un mitoman și un individ periculos pentru orice societate normală să fie considerat campion în topul încrederii și cel mai apreciat intelectual român.
Au existat destui naivi – oameni de buna credință, de altfel – care au considerat că după înfrângerea din noiembrie 2014 Ponta a învățat ceva și se va schimba. Nu am crezut nici o clipă asta și dovada sunt articolele scrise pe blog și FB din acea perioadă. Omul nu are cum să se schimbe, e făcut din plămada aceea din care se nasc – în mod nefericit, precum copiii nedoriți de părinți – personajele toxice care vin să tulbure din când în când apa politică și socială a lumii. Nu avem ce face, nu putem împiedica asta. Nenorocirea apare, însă, atunci când corpul social al nației nu are încă anticorpii formați să elimine astfel de oameni înainte ca aceștia să facă rău. Desigur că nu este singurul caz , ba chiar trăim vremuri în care se pare că această specie de indivizi din același aluat se împrăștie ca o molimă – vezi Putin, Erdogan, Marine le Pen, Nigel Farage , și, the most dangerous of all, ladies and gentlemen, Donald Trump.
Să ne întoacem la Ponta reloaded. Omul apare din ce în ce mai des in media – având și mijloacele să o facă – cu declarații stupefiante. A simțit că PSD-ul e în șah și profită la maximum de asta șantajându-i cu plecarea la PRU. Calculul său este simplu. Știe că sub nici o formă, Dragnea nu va putea fi numit premier și PSD nu are alt candidat de calibru. Vrea să determine PSD să îi asigure nominalizarea la funcția de premier dar asta numai că să îi forțeze mâna lui Iohannis să îl numească , fiindcă de fapt aici este cheia, altfel face scandal mare; Ponta nu poate uita și accepta ce i s-a întâmplat în noiembrie 2014 și vrea răzbunare, cu orice preț, nu contează nimic altceva. Desigur , toate astea în spatele discursurilor demagogice și mincinoase pe care poporimea – acea poporime care crede ca românii sunt cei mai inteligenți ca popor, si Ponta întâiul intelectual al țării – le înghite pe nemestecate. Iar omul nostru simte că se suie din nou pe val și se hrănește din visul că sortii îi sunt favorabili. Ba încă, afirmă cu nonșalanță că este un soi de demiurg al politicii românești, un vizionar care anticipeaza evenimentele, ba chiar le influențează. Săptămâna trecută, la o emisiune TV cu hoașca asta parșivă și ticăloasă numită Ion Cristoiu, Ponta spunea nonșalant:
“ Am făcut cu PRU exact cum am făcut cu ALDE. Călin Popescu Tăriceanu era singur, i-am zis că îl ajut să facă un partid, pentru că PNL nu mai era liberal. L-am numit președintele Senatului și m-am certat cu pesediștii, care acum sunt prieteni cu ei. Le-am zis: ‘Nu fiți hapsâni!’. Și uite că am avut dreptate. Și la fel în 2012, cu Oprea. Îl cunosc pe Bogdan Diaconu, eu l-am pus ( să facă PRU – n.r.). i-am zis: ‘Da, te ajut, îți dau idei, îți spun oameni liberi!’. E o nevoie în România de un astfel de partid, naționalist, trebuie să avem un partid naționalist în sens modern“.
Care va să zică , acestui individ i-a intrat în cap că este un făuritor de politică națională și universală, exact așa cum îi intrase în cap lui Ceaușescu că el face și desface politica lumii. Petru Popescu, în cartea sa “Supleantul” , povestește, că fiind în suita lui Ceaușescu în timpul vizitei acestuia în America Latina în 1973, vizita în Chile a fost anulată ca urmare a loviturii de stat în plină desfășurare, organizată cu sprijinul CIA pentru a-l înlătura pe Allende. Ceaușescu, nici mai mult , nici mai puțin, îi trimitea lui Nixon o telegramă , cerându-i imperativ acestuia să oprească puciul, și amenințând că “altminteri, SUA vor pierde bunăvoința României”. Vedeți acum că indivizii de tipul ăsta seamănă – dincolo de vremuri și areale – fiindcă au toți un soi de ADN comun, sunt toți din același aluat care dospește în adâncurile intime ale ființei umane și din când în când erupe otrăvind segmente sociale întregi ?
În nuvela lui Costache Negruzzi “ Alexandru Lapușneanu”, domnitorul revine în țară să își recapete domnia, cu gânduri de răzbunare. “Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau, și dacă voi nu mă iubiți , eu vă iubesc pe voi”, a rămas o replică celebră în istoria și în viața noastră, pe care se pare că Victor Ponta dorește să o aplice; împreună cu o alta care merge la fix cu prima : “Proști , dar mulți”. Dar mai este o replică în nuvela lui Negruzzi pe care se pare că Ponta nu a luat-o in calcul: “Ai să dai samă !”
About the author
