Aparițiile lui Ion Cristoiu pe canalele de știri TV îmi dau de la o vreme o senzație ciudată: aceea că maestrul este ubicuu. Mi s-a întâmplat să butonez televizorul și să îl văd în același timp pe două canale de știri. Am tresărit, și până au trecut câteva secunde în care creierul a realizat că pe unul era în direct și pe celălalt înregistrat, am avut un moment de panică. Domnule, unde te uiți dai de maestru. Moderatorii folosesc atât de des cuvântul “ maestre” când i se adresează lui Cristoiu, încât , în mod automat am impresia că îl aud pe marele Giugaru în rolul lui Trahanache :” Onorabile în sus, onorabile în jos..” De fapt, în mintea mea îl asociez întotdeauna pe Ion Cristoiu cu un personaj din Caragiale, un fel de Costăchel Gudurău din Telegramele lui Nenea Iancu: șiret, parșiv, expert în combinații politice la nivelul unui târg de provincie, mereu “contra guvernului” , indiferent care ar fi acela, întotdeauna găsind explicații și solutii pe dos decât ceilalți, înotând tot timpul zglobiu împotriva curentului pentru a-și atinge scopurile –mai ales cele materiale.
De fiecare data când este invitat în studioul televiziunilor, Ion Cristoiu își uimește interlocutorii prin unghiul foarte personal din care vede el realitatea politică. Tot ceea ce văd ceilalti este doar o iluzie, el este singurul care vede dincolo de aparențe: “vedeți dumnevoastră, nu-i așa, ascultați ce vă spun, Hrebenciuc, hai dom`le că îl cunosc bine, ascultați ce vă spun, înca o dată, el nu e corupt, e așa, combinator, așa e felul lui, ascultați ce vă spun.” Tot așa, despre Elena Udrea, Băsescu, Ponta și toți ceilalți. “ Ascultați ce vă spun, Băsescu urmărește altceva, nu vedeți dumnevoastră, hai dom`le că îl cunosc bine, e scorpion ca mine, am scris cel mai mult despre el, dacă nici eu nu îl cunosc pe Băsescu..” spune omul nostru mestecându-și prunele din gură și rotindu-și ochișorii șireți în toate părțile. Maestrul mereu vede conspirații cu totul altfel decât le vede toată lumea, el chiar se bucură când e scandal sau e agitație, se pare ca asta îl hrănește. Mai nou, acum două săptămâni a decretat: DNA si SRI pregătesc o lovitură de stat.” Din când în când, se alintă spunând :” Dom`le eu sunt un comunist bătran, ascultați ce vă spun.”
Acestui cabotin bătrân, nu i se pot trece totuși cu vederea meritele, cel mai important dintre ele fiind intuiția de a valorifica primul oportunitățile, apoi asiduitatea cu care se informează, talentul de a îmbrăca știri politice banale în evenimente de presă, sau de a prezenta știri importante drept bombe de presă. Când are vreun invitat politic important în studio, hoașca asta bătrână și versată își surprinde interlocutorul cu câte o întrebare capcană, după care, imediat ce îi smulge ăluia un răspuns, spune triumfător către cameră :” Asta-i o știre !”.
Altminteri , omul își savurează viața cu fericirea celui care și-a valorificat hobby-ul într-o muncă din care scoate bani buni și de peste tot, fără nici un scrupul. Este activ, în fiecare zi merge in biblioteci, iar dacă cineva îi tulbură tihna casei din Nicolae Iorga, devine agresiv, așa cum s-a întâmplat acum vreun an când într-o clădire de vis- a- vis care este sediul unei firme de publicitate, câțiva corporatiști tineri au stat la o bere până mai târziu , iar maestrul a chemat poliția. Te joci cu maestrul ? Dacă se supăra, pac la Răsboiul, “mă înțelegeti dumnevoastră, eu sunt om bătrân, am nevoie de odihnă, ce dracu` dom`le ?
Într-o seară, urmărindu-l pe maestru la televizor am avut brusc un flash. Nu știu prin ce conexiuni ale creierului mi-a venit în minte nuvela “Domnul Vucea” a lui Delavrancea, pe care am citit-o pentru prima dată in clasa a IV-a, prăpădindu-mă de râs de ispravile acelui dascăl bătrân și tâmpit. Există un pasaj în care domnul Vucea, însoțit de “monitorii generali”, adică de șefii clasei, pune scolarilor întrebări –aceleași întotdeauna-la care aceștia trebuiau să raspundă pe loc , altminteri riscau să fie bătuți rău cu linia la palmă. Iată una din ele:
– Cum deosebește românul pe grec de român?
– Îl pune să zică: “retevei de tei, miriște de mei”.
– Și cum zice grecul?
– Pițigăindu-și buzele, pelticind și stropind, zice: “retavela tela tin de la miliste mela”.
Văzând pe maestru seară de seară cum ne explică dedesubturile politicii noastre dâmbovițene, l-aș întreba și eu: „ Cum deosebește românul pe jurnalistul onest și integru de jurnalistul ticălos și corupt ?” Iar maestrul, pițigăindu-și buzele, pelticind și stropind zice:” Vedeți dumnevoastra, ascultați ce vă spun, eu sunt un cabotin bătrân, scorpion și comunist, îi cunosc pe toți, presa e vândută, nu e așa, să vedeți dumnevoastră că e o lovitură de stat, Munaf și Hayssam se cunoșteau dinainte de răpire, iar serviciile , care , hai să fim serioși, ce dracu`, adică mie îmi spuneți….”
About the author
