Se spune pe bună dreptate, că sunt două modele tipice de management social cu eficiență dovedită: biserica și armata. Să încercăm să ne imaginăm o axă la capetele căreia avem aceste două modele. Unul, instituția bisericii care se bazează pe credința-sinceră sau nu-asumată , și , în consecință, toată lumea implicată în acest sistem respectă regulile de bunăvoie. În celălalt caz, al instituției militare, totul se bazează pe ordine , pe care nu le comentezi ci le execuți. Între cele două modele , pe axa noastră imaginară se află sistemele bazate pe dictatură, care baleiază între cele două capete operând pervers cu instrumentele ambelor modele după cum îi convine: pe de o parte, ideologia este ceva tabu-să ne amintim că orice disidență este înăbușită în pripă sub acuzația de deviație de la linia ideologică a partidului, adică echivalentul ereziei în biserică- iar pe de altă parte, partidul, la fel ca în armată, dă ordine care se execută fără crâcnire chiar dacă contravin ideologiei oficiale.
Unde se află democrația pe această axă ? După părerea mea, nicăieri, fiindcă se presupune că democrația operează având în centrul sistemului libertatea individului, lucru inexistent în exemplele precedente. De asta este și dificilă gestionarea unui sistem democratic. Nu degeaba bătrânul Winston Churchill a spus :” Democrația este un sistem politic prost, însa este cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a inventat până acum.”
Cine și-ar fi închipuit însă că soluția salvatoare pentru înțelegerea conceptului de democrație va veni de la un român ? Numele său este Călin Popescu Tăriceanu. Acest domn a propus acum două zile înființarea unei comisii parlamentare pentru evaluarea democrației după ce a explicat de ce Romania tinde să alunece spre dictatura procurorilor, fiindcă un procuror DNA a îndrăznit să îl citeze pe Victor Ponta la audieri. Bravos Căline, halal să-ți fie ! Ce s-ar mai putea spune despre acest om care pășește mândru și ferm spre piedestalul ridicolului și a dezonoarei absolute ? Toată evoluția sa politică a fost un truc de la un capăt la altul. O evoluție de grecotei uleios de secol 19: mândru, încapățânat și trădător consacrat. Conservându-și pozițiile privilegiate prin tot soiul de jocuri de culise, și crezând de fiecare data că lui i se cuvine; explicând asta mereu, cu aroganță verbală graseiată, de ce ”tocma și numa el ”-ca să îl citez- e cel mai potrivit, întocmai ca un curcan fudul care se vrea stăpânul ogrăzii doar pentru că are târtița mai mare și cloncăne mai tare. Știm cu toții că fără să îl ia de mână Traian Băsescu în 2004 și să îl impună în contextul de atunci, acest farsor nu ar fi ajuns în viața sa prim –ministru fiindca el nu este în stare să câștige nici o bătălie electorală. El face parte din categoria politicienilor care vor sa fie numiți, nu aleși , fiindcă lor li se cuvine. Văzându-i evoluția lui Călin, înclin să îi dau dreptate marinarului-oricât de multe păcate ar avea- că la originea conflictului din 2006 dintre el și Tariceanu s-a aflat nu numai pretenția de șef absolut a lui Băsescu ci și cumplita lipsă de caracter a acestui fanariot de modă nouă.
Astfel, omul nostru merge înainte în politică ca și în viața privată, fără să îi pese de ce zice sau ce crede lumea despre el. Lui i se pare normal. Lui i se cuvine, noi nu înțelegem. Nu înțelegem, de exemplu, că, totuși, dacă te afli la a cincea căsătorie ar trebui să îți pui un semn de întrebare. Nu, noi suntem tâmpiți că nu înțelegem, adevărul este de partea domnului Tăriceanu care afirmă senin că el s-a căsătorit cu toate femeile pe care le-a iubit. Așa și cu democrația; noi nu înțelegem cum ar trebui să funcționeze , de aia trebuie înființată o comisie pentru evaluarea democrației, ca să ne intre în cap odată pentru totdeauna că Ponta –această năpârcă cu ochelari, cum inspirat l-a numit Cristian Tudor Popescu pe (încă) primul nostru ministru- nu are de ce să demisioneze și că suntem martorii unei tentative de lovitură de stat pusă la cale de procurori de 27 de ani.
Acesta este al doilea om în statul nostru de drept. Liberal, democrat, om de lume. Sâmbătă seara, la concertul lui Andre Rieu din Piața Constitutiei, domnul Tăriceanu a sosit după începerea concertului, iar maestrul l-a apostrofat:” You are late, you are very late. Take your time” i-a spus Andre Rieu întârziatului care a apărut pe marile ecrane montate pe scena generând o rumoare dezaprobatoare. Sunt convins însă că domnului Tăriceanu puțin i-a păsat. După el, putea să vină la concert călare pe motocicleta lui plimbându-și posteriorul dizgrațios printre scaune. C-așa e în democrația lui.
About the author
