Circulă pe internet un filmuleț de vreo 8 minute intitulat “Cine este domnul Ponta ?” Acest scurt film conține secvențe cu declarații ale unor oameni politici (Geoană, Ciorbea, Năstase, Oprea) sau jurnaliști (Badea, Radu Tudor) despre Victor Ponta, declarații făcute de-a lungul vremii în funcție de conjuncturile absconse ale politicii noastre dâmbovițene. Vizionând acest filmuleț , nu poți decât să tragi două concluzii: prima este că Slavă Domnului, tehnologia dezvoltată de-a lungul vremii face posibil sa auzim și să vedem pe peliculă ce a spus sau a făcut fiecare dintre noi cu diferite ocazii, iar a doua, că politica o fi pe buna dreptate asimilată celei mai vechi meserii din lume, dar la noi, politica, “această curtezană bătrână si vicioasă mereu in căutare de bărbați virgini” ca să îl citez pe Tudor Mușatescu, a ajuns o curvă ordinară de centură.
Dacă ar fi sa acordăm premiul pentru cel mai ordinar, fățarnic , dezgustător si mizerabil comportament politic din acest filmuleț, acesta ar reveni fără îndoială lui Gabriel Oprea. Este vorba de secvența care datează probabil de la inceputul anului 2009, când domnul Oprea, numit ministru al administrației și internelor în guvernul Boc imediat după alegerile din 2008, și-a prezentat demisia ( reamintim că Oprea îl numise în funcția de șef al DGIPI pe Virgil Ardelean “ Vulpea”, ceea ce a nemulțumit PSD care i-a retras sprijinul politic). De la tribuna Parlamentului, Gabriel Oprea spune printre altele referindu-se la Victor Ponta: “ I-am dus copilul la biserică deși Victor Ponta nu are nici un Dumnezeu. Am plecat din PSD si mi-am dat demisia din funcția de ministru pentru a nu aduce crima organizată în guvern și domnul Ponta știe bine acest lucru.” L-am mai urmărit pe acest personaj care reprezintă o nefericită combinație de impostură politica și profesională și comportament de cea mai joasă imoralitate. Astăzi, același om îl elogiază pe Victor Ponta cu prilejul campaniei prezidențiale a acestuia, într-un mod care șochează și dezgustă deopotrivă: “ Victor Ponta este președintele pe care România îl așteaptă de 25 de ani. Este primul președinte al României al cărui nume nu se termină cu <escu> . Se numește Victor, de la victorie.” Cu o atitudine care se dorește a fi una de politician serios, dar care este de un penibil crunt , cu un non-verbal care mă face să mă întreb demult dacă acest om nu are o problemă (arcuirea sprăncenelor, clipirea continuă a pleoapelor, ochii dați peste cap, rictusul inutil-sever al gurii, incleștarea fălcilor după fiecare frază rostită), dl. Oprea zburdă in declaratii patriotarde punându-se in postura de lacheu politic jalnic al lui Ponta. În același filmuleț, apare printre alții și Marian Vanghelie , surprins într-o discuție tensionată cu Victor Ponta pe care îl amenință fățiș și îl acuză că a distrus partidul. Chiar daca vine din lumea sordidă a mahalalelor, dl. Vanghelie dovedește –cel puțin până în acest moment- că este consecvent in atitudinea sa față de Victor Ponta. Desigur că dl. Vanghelie, ca mai toți politicienii, aparține și el aceleiași categorii de curve politice. Numai că în timp ce dl. Oprea se plimbă nonșalant de mână cu prostituatele care se tăvălesc in cabinele TIR-urilor trase pe dreapta pe centura Bucureștiului, dl. Vanghelie se răsfață în holurile opulente ale unui hotel de 5 stele alături de prostituatele de lux.
About the author
