25 aprilie 20121
Butonand televizorul vad ca de trei seri la rand National TV ne rasfata cu filme indiene, probabil ca sa ne mai incurajeze in fata tragediei care a lovit India unde de cateva zile se inregistreaza cifre apocaliptice de infectari Covid: peste 350 de mii pe zi!!!
Asta-seara este “Articolul 420”, aseara a rulat “Vagabondul”, acum doua seri “O floare si doi gradinari”. Repet, nu pe Bollywood, pe National TV.
Pe vremea parintilor sau bunicilor nostri, adica prin anii ‘50, daca iti duceai logodnica sau nevasta la un film cu Raj Kapoor era ca si cum ti-ai duce azi iubita la concert cu Metallica. Celebrul actor indian vizitase si Bucurestiul pe la sfarsitul anilor ‘50, eveniment mare, ce mai!
Lautarii facusera si un cantec care avea o strofa in onoarea lui, era un soi de manea lautareasca de mahala, pe care am auzit-o si eu copil fiind, cantata prin birturile de cartier:
“Pe soseaua Colentina,
Trece Rita cu masina,
Si Raj cu motocicleta,
Sa-i fure Ritei poseta,
Si golanii dupa ea,
Ca sa-i umfle camera”!!
Cei care au acum peste 85 de ani si nu sunt inca sclerozati, isi mai aduc aminte cu siguranta de vremurile cand un barbat capata definitiv respectul nevestei fiindca o scosese la un film cu Raj Kapoor.
Bune filmele astea indiene; iti mai evoca amintiri despre intamplari adevarate care daca nu ar fi impartasite de cei care le-au trait, ne-ar face mai saraci sufleteste. Plus ca generatii intregi de azi si de maine ar putea crede Raj Kapoor a fost un fel de Darth Vader care o urmarea pe Rita cu nava spatiala in timp ce butona feisbucul.
—————————————————————————————————————————————————————————————————-
28 aprilie 2021
De-a lungul vietii, fiecare dintre noi a avut in anturajul sau (mai mult sau mai putin vremelnic) amici sau prieteni care se straduiau ca in afara vietii lor de cuplu sa para cei mai fericiti oameni din lume. O vreme reuseau farsa asta fiindca de regula toti avem naivitatile noastre. Cu timpul insa, se putea vedea ca ceva este in neregula iar cu timpul se putea constata cu usurinta ca de fapt oamenii traiau un soi de viata dubla: acasa erau in stare sa isi ia beragatile unul altuia dar cand erau in anturaj pozau intr-un cuplu fericit nevoie mare.
Am dat acest exemplu pentru cei care se lasa convinsi de declaratiile politicienilor care reprezinta azi partidele principale ale acestei coalitii de guvernare. Nu trebuie sa fii nici psiholog, nici politilog, nici Allan Pease-autorul cartilor despre limbajul trupului- ca sa vezi ca PNL si USRPLUS de detesta reciproc- ca sa nu zic ca se urasc de moarte.
Indarjirea cu care se scurtcircuiteza unii pe altii, consecventa cu care isi dau la gioale si isi platesc polite sunt vizibile zilnic. Degeaba vine Barna cu ochii aia vicleni ai lui sau Orban cu limbajul sau sofisticat sa ne spuna ca totul e in regula, ca asa e intr-o coalitie, ca exista si divergente dar coalitia functioneaza, bla-bla.
Nu functioneaza, bai baieti, nu o mai dati de gard si nu ne mai insultati inteligenta. Va dau in scris ca atunci cand se va rupe lantul de iubire vom auzi despre voi-de la voi, fireste-,lucruri socante exact asa cum auzeam despre cuplurile de care vorbeam la inceputul postarii cand farsa ajungea la sfarsit:
“Cum, draga, chiar asa? Auzi, tu, a batut-o cand au ajuns acasa ? Pai aseara la petrecere cand dansau pareau fericiti!”
“Ei, lasa, tu, ca si ea e o prefacuta!
I-a futut toti banii din banca drept razbunare pentru bataile indurate!”
—————————————————————————————————————————————————-
28 aprilie 2021
Cristoiu-Coroiu pe TVR1 in emisiunea slugoiului penibil Ionut Cristache; isi roteste ochisorii vicleni, isi mesteca prunele din gura si spune niste prostii cu aerul ca a descoperit cine l-a asasinat pe Kennedy. Este uluitor cum acest impostor pe care Tismaneanu l-a descris perfect (“complexat, cinic, veros; ca un popandau mereu la panda: mic, gras, insidios si invidios.”) se misca intre televiziuni si isi vinde prostiile si aberatiile la toti. Pleaca de la unul la altul, revine la primul, te trezesti cu el din nou in casa cand credeai ca tocmai a fost concediat de la postul X dar el isi negociase deja cu altcineva noul job; acest sobolan de canal, acest utecist batran si stricat, “maestrul“, cum i se spune, ne povesteste acum ca el urmareste foarte atent ce se intampla pe scena politica dar mai ales pe Câtu; “Il urmaresc pe Câtu mai ceva ca pe Lenin” spune scarba asta batrana. Normal, pe cine altcineva il poate avea drept model turnatorul asta imputit?
——————————————————————————————————————————————————
5 mai 2021
“Un prinț din Levant, îndrăgind vânătoarea…..”
M-au înnebunit toți tâmpitii cu prințul austriac care a vânat cel mai mare urs din Romania, din UE, ba chiar din tot sistemul solar.
“Sa fie arestat imediat”! “Sa i se ia trofeul”! “Să răspundă in fata legii!”
Așa urlă, mai ales, cei pe care de fapt ii doare-n cur de animale- sălbatice sau domestice-, de păduri, de poluare, de defrișări, de pământ sau de tot ceea ce înseamnă patrimoniu; toți aia care aruncă gunoiul in râuri, in parc, pe strada; aia care isi abandonează animalele de companie pe șosea lăsându-le pe marginea drumului si accelerând in timp ce cățelul aleargă disperat dupa mașină neînțelegând cum stăpânul lui l-a lasat acolo si fuge; aia care schilodesc animalele de povara biciuindu-le salbatic.
Pentru toti acesti tâmpiti sau fățarnici problema nu e ursul, da-l in p**a mea de urs, avem noi destui, isi spun ei in sinea lor, problema e prințul austriac, nenorocitul ăla de prinț din Austria care a venit la noi sa il vâneze; a, una era daca il vâna Dragos-Voda, sau Bogdan-Voda sau Ceaușescu, sau măcar Țiriac ori Adrian Nastase, nu era nicio problema, era de-al nostru, si alta e ca veneticul ala sa vina si sa ne ia el in cătare mândrețe de urs…
Nimeni nu spune: băi, pe lumea asta exista tot soiul de scelerati care sunt in stare sa plateasca oricat sa isi satisfaca nebuniile (apropos, si Ioan Nicolae a plătit pe unii sa își facă el damblaua si sa vâneze un elefant in Africa).
Problema este cu ăia care le satisfac (contra bani grei) poftele tâmpite impotriva legii, regulilor, bunului simț; sunt convins ca “prințul”( aiurea prinț, o fi vreun labagiu care a devenit si el “prinț” precum “Prins Pol Al Romaniei”) a mai platit multe mii de euro bune ca sa mituiască niște “romani verzi” de-ai noștri sa împuște bietul urs. Românași din aia autohtoni ai caror părinți strigau ipocrit acum 30 de ani “nu ne vindem țara” dar erau in stare sa faciliteze contra câteva sute de marci procurarea de acte false de adopție pentru copiii din orfelinatele lui Ceaușescu.
Asa ca, hai sictir, “patrioților”!
———————————————————————————————————————————————————–
15 mai 2021
Am dat o tura pe-afara; pe jos, evident. Vazand atmosfera mi-am putut imagina cum a fost in 8 mai 1945. E nebunie, nene! Dar-la-dir-la -da-da, My Delilah, Tudorițo Nene, Șaraiman, Hells Bells, The thrill is Gone, ce vreti voi, de toate pentru toți! Bolizii gonesc pe bulevarde, boxele din decapotabile bubuie, pe fețele oamenilor se citeste de-a dreptul fericirea. M-am bucurat sincer; in acelasi timp mi-am adus aminte de bancul cu evreul care exasperat ca nu mai are spațiu suficient in casă s-a dus la rabin sa-i dea un sfat ca altfel înnebunește. Ăla i-a zis sa bage si orataniile din ograda in casa. Dupa o lună evreul s-a dus iar la rabin si i-a spus ca își zilele ca nu mai suporta. “Ia scoate găinile, vaca si capra afara, si dupa o săptămană vino sa imi zici cum e”!
După o săptămana evreul vine iar si-i spune:” Multumesc, rabi! Sunt fericit, acum am loc suficient!”
Am revenit (cât de cât) la viata de dinainte si ni se pare ceva extraordinar. Se pare ca nemulțumirea ca nu avem destul este in ADN-ul nostru. Când ni se ia ceva, protestăm, urlăm dar după o vreme ne obisnuim încet-încet cu asta; când însă ni se dă acel ceva înapoi după un timp, ni se pare ca am primit in dar turnul Eiffel.
Pornirea asta necontrolată a omului de a vrea si a cere mai mult si mai mult fiindca asa i se pare lui firesc nu poate fi gestionata de om; si atunci, din păcate, intervine natura, hazardul sau Dumnezeu însuși.
Pana una alta, sa savuram bucuria de a sta la terasa pana la ora 0, si sa ne putem plimba toata noaptea prin orașul care miroase a primăvară.
—————————————————————————————————————————————————————
28 mai 2021
Avem cam 7,5 milioane de doze de vaccin administrate până ieri. Dacă ținta e de 10 milioane de vaccinați cu doua doze până in septembrie inseamna ca trebuie sa avem (grosso modo) până atunci 20 de milioane de doze administrate. Asadar suntem pe la 37%. Puțin, foarte puțin, cum ar fi spus Liviu Dragnea când vreun baron local venea cu geanta de bani in Kiseleff.
Deși guvernanții fac eforturi considerabile sa scoată lumea la vaccin (era sa zic la vot), mulți români nu se lasa convinși. Eu am reactii contradictorii când vad declarațiile unora din concetățeni: ma enervez, izbucnesc in ras, raman uluit, etc.
Unii nu stiu cum ii cheama cu buletinul in mana dar considera ca nu au suficiente informații(!!); alții se tem de antene 5G si microcipuri dar nu știu că dacă, de exemplu, faci baie in cada si nevasta geloasa iti da una in cap cu veioza- oglindă in care își admira tenul si o arunca in apa in care te scalzi incepi sa dansezi ca Michael Jackson si in final rămâi precum mumiile incașe din filmele cu Indiana Jones; sunt alții care aplica inconștient o lege a lui Murphy( fara insa sa il fi citit):” Nu fi primul; nu fi ultimul; nu te oferi voluntar”).
Doar la noi exista posibilitatea sa te vaccinezi când vrei, unde vrei si cu ce vaccin vrei. Cunosc oameni care traiesc afara si au venit sa se vaccineze aici, mirandu-se necontenit cum e posibil asa ceva.
Sunt oameni din Bucuresti sau din tara care au vazut abia acum Sala Palatului sau Bibioteca Națională pentru prima oara in viata lor cu ocazia vaccinului; unora li s-a oferit și cate un mic concert cu muzica de camera. Ba chiar daca soliciți asta, o echipa poate veni si acasa sa te vaccineze.
Si cu toate astea lumea este reticenta:” lasa, sa faca altii, avem noi timp sa il facem, n-au intrat zilele-n sac!”
Unii-inclusiv opoziția PSD, recent- vorbesc de discriminare intre vaccinati si nevaccinati; cuvinte mari- libertate, nediscriminare, tratament egal, etc.
Până la urma, aceasta situație confirma incă o data destinul nostru: entuziasm care ține cat un foc de paie, prostie prezentata drept istețime, mediocritate, dezordine, lipsa de consecvență, dezinteres față de aproape…cam asta.
————————————————————————————————————————————————
1 iunie 2021
Ma uit siderat la omul asta care este comisarul șef al gărzii naționale de mediu, parcă Berceanu il cheamă; apare la televizor si povestește disperat cum toata țara se scufundă in gunoaie.
Omul pare a fi destul de implicat in jobul sau, merge in teren, filmează munții de gunoaie de pe cuprinsul patriei, relatează faptele absolut iresponsabile pe care le fac oamenii si chiar autoritățile locale, face apel la populație sa inteleaga ca s-a ajuns intr-un punct critic cu gunoaiele, ce mai, daca il asculți zici ca este șeful unui ONG care militeaza pentru un mediu mai curat.
E cat se poate de clar ca bietul om este animat de cele mai bune intentii dar se zbate ca peștele pe uscat; nu are legi, instrumente, oameni, susținere. Că suntem o nație de împuțiți o știm: o spun rapoartele statistice la consumul de săpun si pastă de dinți pe cap de locuitor. Că suntem iresponsabili si ne doare-n cur de cel de lângă noi vedem in fiecare zi la tot pasul. Că suntem needucați cunoaștem iarăși din rapoarte- 42% analfabeți funcționali.
Ce pare a nu înțelege bietul domn Berceanu este ca pe mulți din primarii noștri- de la comune la orașe- ii doare-n pix de el. Ei au suport politic, nene, ei aduc voturile pentru politicieni iar aștia la rândul lor ii protejeaza. Comisarii locali de mediu sunt numiți si ei tot politic, că de, așa-i la noi. Așa că, comisarul-șef e cam legat la maini intr-o țară in care lucrurile, de veacuri, nu se rezolva decât in doua moduri: cu biciul sau cu mita(de orice fel), ori el nu are bici iar de mituit primarii nu are cu ce sa-i mituiască fiindca nu are ce le oferi. Așa ca tot ce poate sa facă e sa dea amenzi al căror cuantum in raport cu faptele comise ii fac pe primari sa râdă. Omul spune, pe buna dreptate, ca amenzile pentru mediu ar trebui sa fie uriașe dar propunerile sale ar trebui legiferate si asta nu e in mana lui. Așa e, adaug eu, astea sunt in mâna parlamentarilor care au ajuns acolo prin voturile aduse de primarii care inchid ochii la depozitarea peste tot a gunoaielor de catre alegatorii care ii aleg pe ei, care….
Iti vine sa innebunesti, nu alta.
—————————————————————————————————————————————————
4 iunie 2021
Motto:
“ Zilele vin unele după altele. Unele sunt banale altele de-a dreptul futute.”
Proverb ( din puțul gândirii proprii)
Ieri nu a fost ziua banală, a fost ailaltă. Am dat o fuga până la București cu nevastă-mea, așa, de pe o zi pe alta, plecat miercuri după masa, venit aseară. Chestii-socoteli, vorba lui Nea Bachus: un consult medical, văzut copiii in fugă, văzut ce se mai întâmpla in garsoniera noastră din Greenfield unde dacă nu stăm permanent ne mai trezim cu vreo surpriza, cam de-astea.
Dupa prânz, hai înapoi la Constanța; am ocolit prin Pipera sa ieșim pe șoseaua de centura. Dupa Școala americană, sensul cu doua benzi se îngustează brusc, o bretea te duce sub pod cealalta pe podul de peste calea ferata care are doar câte o banda pe sens. Când ajung aproape se gâtuirea asta, ca o strungă, ca sa urc pe pod, mi se întunecă mintea: un dement vine de pe pod spre mine intr-o depășire nebuneasca pe banda continuă, intra pe contrasens, in câteva fracțiuni de secundă ma gândesc daca nu am înnebunit eu si am încurcat sensurile fiindca vedeam mașini venind spre mine pe ambele sensuri. Frânez puternic, fix in dreptul acelui căcat de indicator rutier rotund, albastru cu doua săgeți (daca treceti pe acolo si il vedeți rupt cu postamentul din beton scos din caldarâm, sa stiti ca am trecut eu pe-acolo ieri ), din spate mă lovește tare un altul care ma aruncă in separatorul ala de sensuri, balamuc general. Coboram, claxoane, stupoare, exclamații: “uite dom’le dementul ăla care a intrat pe contrasens sa il omoare pe omul asta(adică pe mine)”, “ de ce n-ai pus, bre, avariile daca aveai de gând sa frânezi? ( intrebare prosteasca pusă mie de băiatul cu furgoneta care a intrat in spatele meu), “ce făcurăți, mă, frate”?( batranul care cu o Dacie Nova, vai de ea, care a intrat sărmanul de el in furgoneta). Asadar, trei mașini futute. După zece minute de haos general, tragem mașinile pe dreapta; inca nu imi venea sa cred ca ce trăiam e adevarat, mi se făcuse întuneric in cap. După ce imi revin cât de cât sun la 112, sunt pus in legatura cu poliția, un tip ma intreaba sec unde s-a petrecut tamponarea, dacă sunt victime sau scurgeri de combustibil, apoi zice cu un ton infatuat;” aveți maxim 24 de ore sa va prezentați cu masinile la poliția Voluntari!” Eu, naiv:” Pai, nu vine nimeni sa constate cum s-au întâmplat lucrurile? Totul s-a întâmplat din cauza unui nenorocit care a intrat pe contrasens, nu aveți o alta soluție?”….”Domnule, zice omul, superior, ridicand tonul, eu nu dau solutii, eu aplic legea, ați înțeles”? “ Si daca mașina nu merge”? “ O REMORCAȚI! De aia legiuitorul va da 24 de ore! Bună ziua”! Si închide.
Bine, ma nene, dacă asa zice legiuitorul, eu ce sa mai zic? Doar si eu am votat pentru legiuitorul ăla.
Bine ca mașinile merg, așa cu barele atârnând, cu semnalele acustice aiurea, așa ca hai la Poliția din Voluntari.
Întrebăm la un ghiseu:” Pentru accidente rutiere”? “ Poftiți formulare, completați” ne spune domnișoara polițist din spatele dreptunghiului decupat. O cămaruță de doi pe doi, o policioara din placaj, două scaune de fier care nu mai au decât șezutul din placaj, spătarele nu mai exista, doar șuruburile cu care au fost prinse pe vremuri. Decor de post de miliție dintr-o comuna uitată de lume din anii ‘80. Polițistul care se ocupa de caz, un tip negricios care se mișcă de colo-colo, părând foarte preocupat, mă vede cătrănit. Incerc sa il intreb dacă in zona unde s-a petrecut accidentul nu există camere de luat vederi pentru a se putea constata ca din cauza unui descreierat care rămâne nepedepsit suntem acolo toți trei. Se uită la mine ca la un tâmpit si zice: “ Lasă dom’ne, nu mai fi supărat, zi mersi ca n-ai pățit nimic. Dumneata știi câte vad eu? Daca iti adunam creierii de sub banchetă, cum era? Ehe…Mașina se face, dă-o dracu’!”
In curtea sediului e o forfotă continuă, polițiști, lume pestriță, aproape toți localnici, zici ca esti in Las Fierbinți, cam asta e atmosfera , inclusiv “intelectuală”, sa zic așa. Apare unul care ii spune polițistului (se tutuiesc, e localnic), că a lovit o babă cu mașina, “dar, ușor, bre, cu laterala, pe urma s-a ridicat si a plecat” la care omul legii il întreabă:” Câți ani avea”? O știi? Ia formularul si completeaza”! Apare in curte o femeie uscată, in trening de un mov de te ia cu vertij, ea neagră ca crema de ghete; urlă ca i-a dispărut fata. Vine un alt polițist, un fante cu o freza cam ca a lui Mirel Radoi, ferchezuit, cu pantofi negri lustruiți oglinda, si o ia pe aia la întrebări. Totul se desfășoară in curte, ca la țară, se perinda prin curtea aia tot soiul de indivizi unii cu mutre tâmpe, gen Dorel din Las Fierbinti. Își fac cu ochiul cu polițiștii, mai arunca câte o poantă sau rânjet din mers, polițiștii răspund la fel. Nimeni nu poartă mască in interior, afara nici vorba chiar daca sunt grupuri mici de oameni care stau bot in bot. Apare un elev, un baiat frumușel de vreo 15 ani cu rucsacul in spate. Făcuse o prostie la școală si nu s-a mai dus acasă. Părinții anunțaseră poliția care il găsise in cimitir. Apar si părinții baiatului, disperați, cand ii vede, baiatul izbucneste in plâns, ei la fel. Un polițist il ia, protector, si merg in spate la declarații. Aproape toată lumea fumează in draci.
S-au făcut fix 150 de minute de când suntem acolo. Imi vine sa ma piș, o intreb pe “ofițera de serviciu”: “ Fiți amabila, o toaletă”? “ La dreapta, prin curte e un gang, in capăt”!
Urmez indicația, dau de un hol cu mai multe uși micuțe de termopan din anii ‘90, vai de ele. Pe fiecare scrie câte ceva. Caut unde scrie toaletă dar pe uși scrie: “investigații criminale”, “ interogatoriii”, “ arhivă”…
Ies din nou in gang, un câine mare latră sărind in gardul de sârmă care desparte curtea poliției de următoarea curte, mai merg câțiva metri si văd “toaleta” care nu are ușă ci doar tocul de ușă, mizerabil. Rămân înțepenit pe poteca îngustă de beton, imi incleștez fălcile sa nu vomit, mai am puterea sa scot telefonul si sa fac o poză, alerg îndărăt, ies in stradă si găsesc pe un mic șantier din apropiere o toaletă din aia de pvc verde care pe lângă wc-ul din sediul poliției pare una de hotel de 5 stele.
Ma intorc la poliție. Polițistul cu “cazurile rutiere” fumează pe banca. Il intreb daca a terminat actele noastre. “ Ia uitați, mi s-a umflat degetul de la atâta scris” si imi arată degetul arătător al palmei drepte.
“ Pai, asa, scrieți cu mâna”?
“Sigur, si la indigo. Hai ca mai am un proces verbal jumate si puteți pleca.”
Am ajuns acolo la ora 14 si e ora 17. Ne luam toti trei împricinații hârtiile si plecăm.
Dacă in clipa aia cineva mi-ar fi spus:” Ne vindem casa, am găsit o mica proprietate la același pret, undeva in sudul Europei, (nu stiu, Grecia, Sicilia, Spania, Portugalia…), ne mutam definitiv acolo, nu veniti si voi?
As fi spus DA. Este a doua sau a treia oara din 89 incoace când mi se întâmplă asta.
——————————————————————————————————————————————
14 iunie 2021
Unul dintre cei care il contestă pe Ludovic Orban este si Florin Roman, acest tip cu mutră, limbaj si minte de șef de sală de restaurant de provincie din anii ‘80.
Răspunzând astăzi întrebărilor presei dupa apriga ședință a șefilor liberali, Roman își exprimă nemulțumirea față de Orban acuzându-l direct pe acesta ca a purtat negocierea din decembrie pentru formarea guvernului doar in favoarea lui, cedând USR-lui patru ministere importante doar pentru a-si păstra funcția de șef al Camerei.
“ Cum poți asigura dezvoltarea României, cedând patru ași importanți pe care primarii noștri ii așteptau pentru dezvoltarea regională și dezvoltarea României; i-a trădat pe primarii noștri”, spune acest uselist consacrat care si acum-spun unele surse media- se înțelege excelent cu PSD-ul.
Si noi, bieții alegători proști de dreapta credeam că suntem luați si noi in calcul la dezvoltarea Rrrromaniei chiar daca in urbea noastră nu a câștigat un liberal. Ba mai mult, înțeleg de la Roman ca si dacă am votat un primar liberal nu mai avem nicio șansă fiindca Orban ne-a vândut ca sa fie el șef la Cameră.
Imbecilul asta se face ca uită contextul negocierilor și jocul la rupere al USRPLUS care au simțit atunci miros de sânge și au rupt PNL-ul la negocieri că altfel p**a guvern de dreapta. Păi tu unde erai atunci, băi arendaș prost și fățarnic?
Am citit undeva că Nenea Iancu Caragiale nu reușea sa termine “Scrisoarea pierduta” fiindca nu gasea personajul potrivit pentru finalul poveștii. După o noapte de fumat și ciorne rupte, a doua zi a apărut vesel la Gambrinus, a comandat o bere si le-a spus amicilor:
“Am terminat Scrisoarea, am găsit personajul care imi trebuia. Il cheama Agamiță Dandanache si e mai prost decât Farfuridi si mai canalie decât Cațavencu!”
Cam așa e și Florin Roman, doar ca ăsta are frați mulți, toti gemeni.
————————————————————————————————————————————————————————-
About the author
