1 martie 2021
Băi, ce țară de căcat, exact ca in bancul ăla cu atentatele. Doar că prostia, lipsa de reacție, urmarea in mod imbecil a unor proceduri fără o minimă inteligență duc, iată, la moarte de om. Da data asta putem spune țară de căcat, negociatori polițiști de căcat.
Carevasăzică un descreierat din Onești intră in fostul lui apartament pierdut cu un deceniu in urmă in favoarea unei firme, “îi ia ostateci” sub amenințarea unui cuțit pe doi amărâți de electricieni trimiși acolo să repare ceva, sună la poliție, vine poliția care timp de 4 ore(!!!)
“negociază” cu atentatorul; ăsta, probabil plictisit de atâtea “negocieri” cu poliția, ii înjunghie mortal pe cei doi bieți oameni (nu pot să înțeleg cum au stat sa ii taie dementul ăla si nu s-au luptat cu el pe viață si pe moarte) iar poliția intră in cele din urma si deschide focul asupra criminalului “când s-au auzit strigăte de ajutor”.
O fătucă imbecilă, purtătoarea de cuvânt a poliției de acolo intră pe post si se bâlbâie lamentabil spunând niste fraze învățate pe dinafara “cum ca au fost respectate procedurile”!
Duceți-vă, băi, dracului!
—————————————————————————————————————————————–
2 martie 2021
Dacă il asculți pe ăla care zice că este “negociatorul de la Onești” te apuci cu mâinile de cap. Este tiparul imbecilului clasic. Omul vorbește împiedicat, se chinuie sa isi aducă aminte fraze banale învățate la cursul facut de el, de exemplu:“ăăă…s-au folosit tehnicile de negociere, ăăă… se raporta pe nivelul ierarhic superior rezultatul negocierilor, ăăă… până cand s-a produs un declic…”
Exista o cărțulie de 50 de pagini numita “Legile fundamentale ale imbecilității umane” a lui Carlo Cippola in care acest imbecil se încadrează perfect:
“Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără a câștiga nimic in schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma acțiunilor sale”.
“Imbecilul este cel mai periculos tip de persoană.” Corolar:” Imbecilul este mai periculos decât un răufăcător.”
“Intr-o țară care se afla pe o traiectorie ascendentă există in mod inevitabil un număr X de imbecili dar țara are si un procent neobișnuit de mare de oameni inteligenți care reușesc sa limiteze libertatea de acțiune a imbecililor. Intr-o tara aflată in declin, procentul imbecililor este in continuare X dar se poate observa la restul populației o creștere alarmanta a numărului de răufăcători si neajutorați in detrimentul oamenilor inteligenți. Aceasta schimbare in alcătuirea populației duce la creșterea puterii distructive a procentului X al imbecililor si declinul devine o certitudine. Iar tara se duce de râpă.”
Aici suntem, cu siguranță.
———————————————————————————————————————————————–
8 martie 2021
Bai frate, a înnebunit lupul de tot. Ce isterie s-a creat cu aceasta Meghan Markle si interviul ei cu Oprah. Lumea s-a împărțit brusc in doua, in trei, in șapte. Uite, de fapt, zic unii, ce se petrece in subteranele monarhiei britanice: rasism, presiuni, distrugerea oamenilor simpli, normali, de către monarhi si aparatul lor represiv si retrograd, împingerea lor chiar spre sinucidere daca nu respecta regulile lor oculte si rigide.
Eu însumi am fost asaltat de unele feministe împătimite dupa ce am îndrăznit sa spun ca ceea ce a făcut Meghan a fost o prostie( in treacăt fie spus, o prostie calculată, pe bani, in bunul spirit american).
Rămân consecvent; daca ai acceptat sa faci parte dintr-o familie regală- si nu oricare, vorbim totuși de cea mai veche si celebră monarhie constituțională- atunci, in mod obligatoriu accepți toate consecințele. Nu e ușor, dar tu ai optat pentru asta. Daca nu, atunci iti vezi de treaba ta. La orice casă regală exista reguli stricte, cu atat mai mult la Buckingham Palace.
Până si la Castelul Săvârșin al Regelui Mihai, la masă tacâmurile erau așezate la milimetru, iar daca aveai privilegiul sa fii invitat acolo trebuia sa respecți strict eticheta, de la ținuta vestimentară, la cutumele casei. Daca nu vrei, stai acasa la tine mestecând popcorn si privind la meciul Chindia Târgoviște cu Dinamo. Ce-o fi asa greu de inteles?
In fine, o alta regula valabilă pentru orice om de bun simt este ca daca ai nimerit totuși acolo, nu te apuci ca tuta sa iti chemi vecinele de bloc sa le povestești chicotind ce ai văzut tu acolo:” Vai dragă, să vezi ca regina are pete pe față, daca o vezi de aproape zici ca e muma pădurii, tu! Plus că, să vezi cum vorbește cu ceilalți, ce talente pe capul ei…si cred ca e si rasistă, se uita la mine cu un aer de tiran de parca eram un sclav de pe plantație! Am avut o camera ascunsa, sa vezi ca pun asta pe FB sa vadă toata lumea ce se petrece acolo!”
—————————————————————————————————————————————————————
13 martie 2021
Povestea asta cu lotul AVB 2856 din vaccinul AstraZeneca retras cu scandal din Italia creează balamuc si in România. Ce s-o fi întâmplat cu lotul ăsta, frate?
Ca s-o mai dăm si pe glumă că altfel o luăm razna, asta mi-aduce aminte de o fază petrecută intr-o vară caniculară de la începutul anilor 90’ când toată România bea suc și bere “la tec”. Toți copiii erau trimiși la colțul străzii să mai ia o sticlă de suc pentru ei sau de bere pentru părinți.
“ Să iei una de Mango”! strigau cei rămași in curte. Când se golea aia, pleca altul, tot cu aceeași sticlă de plastic că, de, pet-urile nu erau pe toate drumurile: “Ananas”! strigau unii, “Kiwi”! urlau alții si “curierii”veneau repejor înapoi cu sticla plină cu lichidul ăla rece si verde care li se părea raiul pe pământ.
Noi, adulții, beam berea “la tec”: multă, rece si proastă, dar cui ii păsa? Ne adunam acasă la un prieten care stătea la curte: fumam Assos in draci, copiii beau sucuri de toate culorile iar noi beam pișatul ăla de bere si comentam politica vremii. Din când in când, gazda, dragul meu prieten, scafandru de meserie (unul din cei mai buni din România in anii ‘80), care este un hâtru de 50 de ani de cand ne știm, trimitea copiii când se golea “tecul” să mai aducă de la antreprenoarea Jeni de la buticul din colț una, două, șapte pet-uri de bere până ne îmbătam. Într-o astfel de seară fierbinte, la al nu știu câtelea “pet”, unul din prieteni zice: “Băi, ce p**a mea are berea asta, parcă rândul ăsta are alt gust, parcă și altă culoare, nu vi se pare?”
La care prietenul hâtru, gazda adică, zice cu vocea dogită de la atâta fumat si băut lichidul ăla rece zis bere:” Ete, p**a si cu tine acum, că pretențios mai ești, o fi făcut Jeni hepatită, na, și ce, bea mă, că n-are nimic!”
Și n-am avut nimic. E adevărat că aveam 35 de ani, nu exista telefon mobil, iar in tot cartierul dacă avea vreunul un calculator “286” era zeu; de Internet nu auziserăm iar Zuckerberg intra in clasa întâi.
Jeni e si ea bine, nu vom ști niciodată dacă a avut hepatită in 1991 sau berea aia ultimă a avut culoarea aia fiindcă se pișase vreunul din copii in ea supărat ca nu i-am mai dat bani și de un “tec de portocale” după alea de ananas, kiwi si mango.
——————————————————————————————————————————————————————–
15 martie 2021
S-au aprins rău spiritele de când cu duelul dintre Dinescu si Liiceanu. Am comentat si eu, după posibilitățile mele intelectuale, postările unora si altora, unii partizani ai poetului, alții ai filosofului.
Dupa mine, oricâte păcate ar avea Liiceanu, aici are dreptate.
Mi-a venit in gând o comparație; Dinescu este, ideologic vorbind, un fel de Dr. Jekyll, Mr. Hyde. Noaptea este bântuit de idei de stânga dar cand răsare soarele, soarbe elixirul si instantaneu poftele înavuțirii in bunul spirit al capitalismului rapace si odios pun stăpânire pe el. Păi, tocmai el, care este imaginea simbolica a revoluției, el, despre care milioane de oameni nici nu stiau cum arăta până in 22 Decembrie ‘89 sa rămână pe dinafara? Peste poate!
Stai, băi nene, adică toti neaveniții, toti imbecilii, toti impostorii s-au facut oameni si eu, EU, care am apărut primul pe ecranul televizoarelor la ora 12 in ziua de 22 Decembrie 1989, strigând cu ochii ieșiți din orbite:” Am învins, dictatorul a fugit”! să rămân doar un biet poet dupa ce am îndurat 9 luni de disidenta si arest la domiciliu?
Ehe, stați, bă, că voi nu știți cine sunt eu!
Si uite-asa, de 30 de ani încoace, poetul nostru ialomițean se zbate si se chinuie in aceasta dualitate ideologică care-l macină neîncetat.
—————————————————————————————————————————————————————————
18 martie 2021
Întrebat fiind cine este de vină pentru faptul ca s-a întârziat două luni cu plata personalului din centrele de vaccinare, Vlad Voiculescu a răspuns: ”Un funcționar din ministerul sănătății care nu a semnat la timp o hârtie”.
Presa a aflat ca funcționarul este o madamă, Amalia Șerban, mare director in minister de vreo 14 ani încoace. Desigur ca doamnei nu i se va întâmpla nimic iar acest lucru îi va consolida si mai abitir poziția intangibilă in minister: ”dată naibii, dom’le, vor spune admiratorii naivi ai unor astfel de personaje, nimeni nu ii poate face nimic!”
Cred că merită consacrată o întreagă biografie acestui tip de personaj prezent in toate instituțiile publice. Il găsim peste tot, de la ministere la agenții, instituții administrative centrale sau locale, mai mult sau mai puțin importante; omul e infipt acolo de mult si în timp isi consolidează acea poziție de “indispensabil”. Este supraviețuitor in orice regim si sub orice putere. Niciodată nu isi asumă rolul din vârful piramidei, el sta mereu sub linia apei dar de el depind semnăturile si ștampila unei hârtii. Vin și pleacă șefi peste șefi, omul nostru rămâne mereu acolo ca midia prinsă de stabilopozi. El stie tot ce se întâmplă si tot ce s-a întâmplat in instituția aia de-a lungul vremii si sub toti șefii mari care s-au perindat vremelnic pe acolo, el avizează, fără semnătura sa nu semnează nici ministrul. In timp, angajații încep sa înțeleagă ca miniștrii si directorii cei mari sunt vremelnici dar “șefu’” sau “șefa” sunt veșnici, de ei depinde si viața si leafa noastră, in pixul lor stă puterea si nimeni nu le poate face nimic.
Au mai fost chiar la vârf cazuri din astea, unele notorii: spre exemplu un domn care este in CA al BNR, pe nume Gheorghe Gherghina, care in Ministerul Finanțelor era socotit “tatăl bugetului”; ani de zile de-a rândul nu se putea face bugetul țării la timp fiindcă domnul Gherghina era ocupat dom’le, nu a avut timp sa isi dea avizul si nimeni altul nu era in măsura să il dea. Nimeni nu întreba:” Si dacă domnul Gherghina face, Doamne-Ferește, un infarct ce se întâmpla?”
Sau celebrul Ion Ghizdeanu, fostul șef al Comisiei Naționala de Strategie si Prognoza până acum vreun an si ceva, fara de care nu se putea face nimic, frate, in strategiile de dezvoltare ale țării!
M-am lovit si eu, ca mulți alții, de-a lungul timpului, de astfel de situații si am ajuns la următoarea concluzie: in momentul in care esti numit in vârful vreunei piramide organizaționale, mari sau mici, primul lucru pe care trebuie să il faci este sa distrugi mitul acestui funcționar atotputernic; adică sa il identifici si sa ii retezi capul.
De fapt așa spune și Murphy in legile sale care de fapt sunt legile vieții însăși:
“ În fiecare organizație există o persoană care pretinde că știe doar ea ce se petrece in acea organizație. Acea persoana trebuie dată afară.”
————————————————————————————————————————————————————-
21 martie 2021
Cu mulți ani in urmă, am citit undeva, in memoriile unui cronicar sportiv parcă, următoarea chestie:
Cică Ilie Năstase când încă nu îmbrăcase uniforma aia de gheneral de zici ca e un dictator sud-american, adică atunci când încă era pe val, se afla undeva la un eveniment cu ștaif cu vedete, politicieni, sportivi mari; la un moment dat s-a dus la toaletă; in timp ce se pișa-și Ilie se pișă mult că n-are nimic cu prostata, așa zic nevestele lui- a mai apărut lângă el unul din invitați, amic, firește. Când au terminat, Ilie a dat să plece in timp ce ăla s-a dus la chiuvetă să se spele pe mâini.
“ Ce faci, mă, tu nu te speli pe mâini după ce te piși”? i-a zis ăla mirat.
“ Da’ ce mă, eu mă piș pe mâini?” i-ar fi replicat Ilie.
Poate e o doar o poveste, dar eu înclin sa cred că e adevarată judecând după câtă minte are Ilie Năstase.
Ce vreau sa spun cu asta: dacă e sa fac o paralelă între întâmplarea de mai sus si nebunia din jurul nostru cu respectarea unor reguli simple si de bun simț pentru evitarea contaminării cu acest nenorocit virus sunt in stare sa pariez ca 40% din populație are mintea lui Ilie Năstase. Din aștia, 30% sunt imbecili, nebuni si retardați iar 10% sunt ticăloșii care ii manipulează cu bună știință pe primii.
Asa zic eu, dupa mintea mea.
Mă duc să mă spăl pe mâini.
—————————————————————————————————————————————————————–
22 martie 2021
In 1974 pe când eram in clasa a XII-a de liceu ne venise un profesor nou la ora de engleză; un tip pe care l-am îndrăgit cu toții de la început. Omul era tânăr, avea un aer de britanic adevărat, de accent ce sa mai spun, ziceai ca aterizase direct de la Londra; venea intotdeauna îmbrăcat impecabil si ne omora cu cravatele si cămășile lui pe care le schimba, combina si asorta zilnic chiar daca avea același sacou sau costum. Orele lui erau o adevărată încântare, nu chiulea nimeni; se discuta de muzică, de cărți, cu lejeritate si pasiune.
Intr-o zi a venit la oră cu cartea “America, transmisie directă” a lui Andrei Bacalu (medic si jurnalist de excepție, “vocea aselenizării” din Iulie 1969 transmisă la televiziune in premieră), pe care Bacalu o scrisese dupa o vizită in SUA, carte apărută chiar in acel an, 1974, care nu se găsea pe toate drumurile si din care profesorul nostru de engleză ne citea pasaje. Intr-unul din ele autorul povestea ca fusese invitat acolo, in America, la un eveniment; lume bună, elegantă, elevată, discuții interesante. La un moment dat, printre invitați si-a facut apariția un individ, genul hippy, cam matol, gălăgios, care făcea notă discordantă cu ceilalți invitați; uimit, Bacalu il întreabă pe amfitrion ce e cu ăla acolo; la care acesta ii răspunde natural: “Nu știu, probabil a fost invitat de cineva; IGNORE HIM!” Aici, profesorul de engleză a făcut o pauză, si a zâmbit cu subînțeles spre uluirea noastra care ne-am fi așteptat ca să continue să citească din carte cum a venit poliția și l-a luat pe ăla pe sus.
Mi-am adus aminte de asta văzând ce se petrece azi la noi si nu numai la noi. Nebunia asta cu pandemia a scos la suprafață atâția imbecili, retardați, nebuni si ticăloși cum nu știu sa se mai fi întâmplat in ultimii zeci de ani; exact ca o furtună care scoate din străfundurile oceanului toata mizeria si ne-o arată in toata hidoșenia ei. Ce e de facut?
Cred ca soluția stă in răspunsul dat de tipul din cartea lui Bacalu: IGNORE THEM! Privind la televizor sau mai ales urmărind rețelele sociale vezi ca s-a ajuns până acolo incat oamenii par că și-ar lua beregățile unii altora; îndemnurile nebunilor la nesupunere civică cresc exponențial. Contestatarii măsurilor sanitare au înnebunit de-a binelea; numărul tâmpiților, ticăloșilor plătiți sa facă scandal si sa ii sminteasca de cap pe cei neajutorați mintal se mărește de la zi la zi.
A venit vremea ca lucrurile sa se decanteze; ignorând aceasta masă de oameni irecuperabili vom vedea câți sunt cei care gândesc cu mintea lor, sunt responsabili, le pasă, sunt educati, au bun simt, etc., versus imbecili, frustrați, nebuni, ticăloși si iresponsabili. Vom vedea care din cei doi magneți atrage mai multă pilitură de fier.
In felul acesta ne vom da seama câți sunt de-o parte si câți sunt de cealaltă, chiar dacă ne vom îngrozi văzând ca de partea nefirească a lucrurilor sunt mult mai mulți decât ne-am fi imaginat vreodată.
“IGNORE THEM” este valabil pentru noi, oamenii obișnuiți, nu si pentru autoritățile statului fiindcă dacă s-ar întâmpla asta atunci lumea ar fi cuprinsă de anarhie. Ar fi ca vorba aia: “ Stimați ascultători, asistăm la un lucru neobișnuit: pacienții au preluat conducerea spitalului de nebuni!”
——————————————————————————————————————————————-
23 martie 2021
Este cât se poate clar că in acest moment autoritățile statului se comporta precum “negociatorii” de la Onești in cazul care a scandalizat pe toata lumea si despre care știm că s-a sfârșit tragic. Adică trag de timp prostește, măsurând, calculând, împărțind si înmulțind cifre care nu mai reflecta de mult realitatea in speranta ca vor evita carantina. Autoritățile locale se comportă de-a dreptul infantil- vezi declarațiile acestui Toto Cutugno de Timișoara, alias Alin Nica, preș. CJ Timiș care zice ca puterea de la centru vrea “sa se răzbune pe timișoreni”(?!) prelungind carantina când nu e cazul. Nimeni nu respecta nimic, patronii de cluburi au decretat ca in locațiile lor nu exista dom’le niciun Covid si cer clienților sa nu filmeze ce se petrece in interior fiindcă astfel le fac probleme lor si nici lumea nu se mai poate distra. Iar politicienii nici măcar nu sunt in măsura sa adopte o regulă simplă de suspendare a funcționării cluburilor si restaurantelor care nu respecta legea.
Pe margine, șacalii si hienele conduse de hiena-șefă Șoșoacă isi ling botul fiindca simt miros de sânge si abia așteaptă să sară la beregată prinzând in plasa lor pe toti neajutorații mintal si imbecilii care ii urmează.
Toata lumea se codește sa pună piciorul in prag. Cifrele nu mai conving pe nimeni, chestia asta cu rata de infectare pe sectoare este o insulta la adresa oamenilor inteligenți care da apa la moara unor canalii precum Negoiță care se laudă ce bun primar e el fiindca in sectorul 3 rata e cea mai mică; de parcă s-ar fi pus bariere si centre de testare intre sectoare.
In concluzie este haos, confuzie si teamă de a lua taurul de coarne. Consecințele le vom vedea curând; stați, ca pe margine se încălzește BOR fiindca se apropie Paștele. Ipeseul Teodosie deja si-a suflecat mânecile si a apucat toiagul pregătindu-se de luptă.
————————————————————————————————————————————————-
25 martie 2021
Am ieșit si eu nițel afară cu puțină treabă, in Constanta, evident. Mi s-a părut haos. Trafic rutier infernal, potop de gropi făcute de RADET de luni de zile si lăsate așa astfel încât traficul devine si mai groaznic, unii înlocuiesc bordurile sau nu știu ce conducte pe niste străzi intr-o lipsă de organizare tipică nouă, lumea umblă încoace și încolo confuză si haotica( pentru o clipă mi s-a părut ca suntem prin 1988 când toată populația umbla disperată cu câte o sacoșa de pânza in buzunar poate “bagă ceva undeva”).
Ma rog, poate am eu o zi mai proastă; aș bea ceva dar colac peste pupăză m-a apucat de două zile si o durere de măsea pentru care trebuie sa iau antibiotic, altfel nu merge, asa că nici asta nu pot face. Fuck me!
Și mai e si sărbătoare mare astăzi, Buna-Vestire, dezlegare la pește pentru cuvioșii care țin post, nu pentru păcătoși ca noi care clevetesc și cred ce a spus Steinhardt: “ Nicăieri si niciodată nu ne-a cerut Hristos sa fim proști. Ne cheamă sa fim buni, blânzi si cinstiti, smeriți cu inima dar nu tâmpiți.”
———————————————————————————————————————————————————
27 martie 2021
O știre aparent banală: un nenorocit din Afumați care a facut degeaba umbra pământului pana acum, si-a înhămat calul la atelajul pe care l-a umplut cu materiale inflamabile si i-a dat foc. Bietul animal a murit in chinuri groaznice deși un ONG care se ocupa de salvarea animalelor torturate a făcut tot posibilul pentru a-l salva.
Eu nu imi aduc aminte, copil fiind, ca la țară oamenii sa isi fi chinuit animalele din ograda, chiar si pe cele de povară.
Aseară, cred, am dat iar pe un program tv peste filmul “ Cel mai iubit dintre pământeni” din care nu ma pot sa abține sa mai văd cateva secvențe chiar daca il stiu pe dinafara; m-am gândit automat ca daca prin vreo răsucire abisală si îngrozitoare a sorții si a istoriei am trai acum vremurile din anii ‘50, numărul nenorociților, sceleratilor, degeneraților, fiarelor omenești care ar chinui, tortura si ucide oameni ar fi cu mult mai mare decât atunci. Adică, noi, ai noștri, români verzi, nu bolșevici ruși. Iar sadismul lor l-ar întrece cu mult pe al torționarului interpretat magistral de Dorel Vișan.
Avem mult mai multe bestii ascunse printre noi decât ne-am putea închipui.
——————————————————————————————————————————————————————–
31 martie 2021
George Simion: “ Noi nu organizăm dar participăm!”
Era un banc deocheat pe vremea lui Ceaușescu: organele sexuale ale bărbatului se certau pe seama importantei lor in actul sexual; penisul susținea ca fără el nu se poate dar testiculele strigau:” Ba noi! Noi participăm chiar daca nu ne băgăm!”
Se pare ca până la urma toți aveau dreptate.
In alta ordine de idei, Jandarmeria Română dovedește ca este o instituție care trebuie reformată serios. Dincolo de faptul ca înțeleg grija pentru a evita orice abuzuri si intervenții nepotrivite pentru a nu turna gaz peste foc si a respecta dreptul la protest, totuși, se vede de pe lună ca forțele de ordine nu sunt pregătite sa facă față unor astfel de situații. În primul rand mi se pare ca a fost omis cu totul criteriul unor cerințe minime pentru condiția fizică a unui jandarm; am văzut o groaza de oameni intre două vârste, burtoși, care probabil ca aleargă suta de metri mai greu decât as putea sa o fac eu la 64 de ani si o suta de kile ale mele. In al doilea rând, oamenii astia par ca nu gândesc cu mintea lor si nu reacționează firesc in situații care cer o reacție imediata: am sarit in sus revoltat cand am vazut in direct faza cu jurnalista de la Digi24 care cerea ajutorul unui jandarm in Piața Victoriei de unde transmitea in direct-fiind agresată in mod evident de un tip violent- iar acel jandarm nu știa cum sa reacționeze si se prefăcea ca se uită preocupat la telefon.
In concluzie, la așa protestatari, așa jandarmi.
Asta imi aduce aminte de o faza comică pe care mi-a povestit-o cu mulți ani in urma un bătrân care in perioada interbelica, pe cand avea vreo 12 ani, s-a bagat si el in seama la o manifestație de protest in gară la Constanța urlând si făcând gălăgie alături de protestatari. Un jandarm l-a luat de urechi, i-a tras două palme si l-a închis in WC-ul gării. Cand s-a terminat “revuluția”, a fugit acasa si a început sa ii povestească precipitat bunicii cum a fost el revoluționar, cum l-au arestat jandarmii si l-au băgat la pușcărie in closetul gării. La care bătrâna i-a raspuns: “Bine ți-au făcut. La așa revoluționar, așa pușcărie!”
About the author
