Vine primăvara, începe lupta!

Sunt neplăcut surprins de faptul că socialiștii europeni i-au permis să vorbeasca deși in mod ostentativ nu și-au pus căștile pentru a asculta traducerea. Gestul ăsta este însă pentru oameni educați care ar fi roșit de jenă, nu pentru arendașul ăsta prost. Cu ăsta, singurul mod de a i se arăta dispretul este să îi strigi de la obraz că este un corupt mizerabil, așa cum a a făcut-o admirabil Ana Gomes.

27 februarie

În acest moment, cea mai mare eroare pe care ar putea să o facă UE este ca în urma negocierilor – uneori absconse- între Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene să NU o desemneze o LCK la șefia Parchetului European. Dacă s-ar întâmpla asta, am asista la o demobilizare generală a forțelor democratice – fragile oricum- din țară și la o revigorare a celor din toxica coaliție PSD- ALDE. În acest moment, victoria LCK ar fi declanșatorul care ar putea genera încrederea că se pot schimba lucrurile și ar mări considerabil prezența la vot în următoarele scrutinuri electorale. Furia oarbă a europarlamentarilor PSD împotriva fostei șefe DNA precum și isteria celor din media – având ca de obicei ca vârf de lance A3- a mai generat nemulțumire și in randul unei părți din electoratul PSD fiindcă reacția binecunoscută a românului mediu cu un grad limitat de înțelegere a lucrurilor este să își apere conaționalul – culmea, pe care până mai ieri îl ura- atunci când acesta este implicat intr-o bătălie cu străinii. Amintiți-vă de ura pe care oamenii obișnuiți au purtat-o ani la rând unor arbitri care ne-au nedreptățit in unele competiții sportive “când ai noștri au fost mai buni dar ne-a furat nenorocitul ăla de neamț”. Ei bine, de data asta, alegătorul român nesofisticat care vede saga asta cu LCK pe care poate până acum a injurat-o, va scutura din cap și își va spune: ” ia stai puțin, bă, va sa zică a noastră iese pe primul loc, străinii o susțin și românii aia de la Brucsel o judecă? Stai puțin, bă, nu se poate, ce faceți voi bă, acolo, futu-va-n gură de nenorociți, tocmai voi o sabotați pe-a noastră care-i cea mai deșteaptă?”
Cam ăștia suntem, nu de ieri de azi ci din vechime și de aceea momentele astea trebuie judecate bine și valorificate; uneori, de lucruri din astea depinde viitorul nostru. De ce suntem așa, probabil ne pot explica C. Rădulescu-Motru, Cioran, Brâncuși și alți titani români.

3 martie

Adunarea PSD de la Reșița mi s-a părut un remake după documentarele comuniste despre colectivizare. În sala aia care semăna mai degrabă cu o sală de cămin cultural, cu acea audiență compusă din oameni care păreau scoși din blocurile de garsoniere pentru nefamiliști de la “combinatele patriei” din anii `80, și, mai ales cu limbajul discursurilor care aminteau de chemările la luptă ale comuniștilor din anii `50 împotriva “chiaburilor” care se opuneau colectivizării, ei bine, am avut senzația stranie că m-am întors în timp.
Dragnea a dat tonul acestui limbaj. Dacă cineva se mai îndoiește despre viziunea politica a acestui om si despre intențiile lui afișate cu o îndârjire paranoică, ei bine, acel cineva este ori prost, ori corupt, ori nostalgic ignorant, altă variantă nu există. Banditul șef visează să fie tătucul unei țări precum România anilor 80 cu singura deosebire că se găsește de mâncare, avem pașaport și exista mall-uri. Atât si nimic mai mult. In schimb, există doar partidul-stat si câteva forme de opozitie de fațadă, alegeri periodice formale in care se știe de la început cine va câștiga si la ce scor, justiție și media subordonate total, orientare anti-occidentală și pro-eurasiatică, eliminarea totală a meritocrației și încurajarea masivă a clientelismului politic de partid.
Discursul politic al acestui țărănoi perfid și periculos s-a adresat proștilor, naivilor si lingăilor din sală; discurs de mobilizare primitivă a partidului. Victimizare la greu (“au vrut să mă închidă, mi-au presat copiii”), amenințări directe la adresa oponenților (“o să ne ocupam de-acum si de ei, până acum au zburdat”), laude aduse guvernului Dăncilă (“avem miniștri bine pregatiti, gestioneaza foarte bine treburile la Bruxelles”), prezentarea lui Iohannis ca pe căpcăunul neiubitor de copiii pe care nu-i are (” ce suflet trebuie sa ai să nu dai alocații la copii”), minciuni demne de baronul Munchhausen (” economia a crescut mai repede decat capacitatea noastră de a face drumuri”). Peste toate astea, glume de orator șef de sindicat de autobaz[ care se vrea popular in fata adunării. 
Discursul șefului i-a încălzit pe aleșii locali în așa hal încât un senator cu mutră de brigadier de C.A.P. a putut sa zică aceste vorbe demne de un imbecil autentic care l-a întrecut pînă si pe Tudor Postelnicu cu al său ” am fost un dobitoc.” : ” Fac acest drum la Bucureşti săptămânal. Dacă la început îl făceam în şase ore, după o guvernare a tehnocraţilor, astăzi, după de Guvernul nostru, al PSD, a luat măsuri care au dus la creştere ecomică fac acest drum în opt ore. Pentru că sunt foarte multe camioane, foarte multe mijloace de transport, care fac acest drum şi care au dus, datorită măsurilor de creştere economică, au făcut ca aceste drumuri să fie mult mai circulate. De aceea e nevoie de un drum expres.”

Așa se vor desfășura campaniile electorale ale PSD/Dragnea in următorii doi ani. La capătul lor vom vedea “cine suntem si ce vrem”, cum spunea acum 30 de ani tovarășul Ion Iliescu care împlinește azi 89 de ani și de sub pulpana căruia au ieșit cei care cuvânteaza azi la adunările PSD.