– Toate sondajele arata scăderea, zise consultantul evreu catre Dragnea care ședea in fotoliu cu privirea dusă hăt, departe, către un promontoriu înfipt în marea de culoarea cernelii. Bușcu încuviința si el din cap.
Trecu un minut in care nimeni nu mai zise nimic. În camera mare cu ușile deschise larg spre terasa ce dădea spre mare se aflau cinci bărbati daca e să nu il punem la socoteală si pe jupân: trei straini si doi de-ai nostri. Străinii o rupeau binisor pe românește se vedea că erau de mult in țară. Nu trebuia să faci un efort prea mare să te înțelegi cu ei chiar daca nu făceau acordurile cum trebuie. Îl pronuntau pe “r” intr-un fel anume, dar nu graseiat ca al francezilor ci unul original, greu de descris.
– Si ce au de-a face sondajele? întrebă intr-un târziu Dragnea spre surprinderea tuturor din camera.
– Cum ce are? raspunse al doilea străin nedumerit. In zece luni avem alegeri, stim asta lucru. Nu avem cum se recuperăm, exista o parte a societații care ve scuipa pe strada, ve injura pe unde ve prinde, ve uraște, intelege, mai omule, realitatea…
– N-ați inteles, il intrerupse Dragnea și un freamăt de nervozitate trecu prin tot grupul. Suntem aici sa lucrăm la alt plan. Nu mă mai intereseaza candidatura din toamnă. Cei doi români incepură sa se frece nervos de canapeaua pe care stateau. Să vă explic, continua șeful; Voi credeți ca eu nu imi dau seama de faptul ca multi mă urasc si ura asta impotriva mea se poate intinde ca o pecingine in urmatoarele luni? Ba da, imi dau seama, ca altfel n-ajungeam aici. Prin urmare schimb planul, de-asta am plecat – chipurile – in concediu si i-am lasat pe toti sa presupuna ca sunt plecat cu Irina in vacanță. Voi nu vedeti că au înghițit-o? Toata presa ma crede ubicuu, ba sunt in Maldive, ba la Venetia, ba la Scrovistea, cui sa ii treaca prin cap ca sunt la Ierusalim? Deci uite la ce plan vom lucra, continua șeful ridicându-se brusc de pe fotoliu si făcând pași mari prin camera in postura sa obișnuita: mâna stângă in buzunarul pantalonilor iar cu dreapta in care tinea telefonul isi lovea din cand in cand usor pulpa piciorului drept.
– Ia uimeste-ne șefule, spuse vesel al doilea consultant român.
– E treaba serioasa, planul asta este menit a lasa pe toata lumea mască. Deci, daca nu pot fi ales din cauza ca stau prost in sondaje, atunci voi fi numit!
– Numit? Boss, me asta nu este posibilă! zise al treilea evreu. Numit ce, de cine te numeste pe tine președinte? continuă el incurcat.
-Ei vedeti, spuse Dragnea zâmbind larg, de fapt era rânjetul ăla viclean al său care ii schimonosea figura si ii dadea înfațișarea sa adevărată de bandit perfid si crud. Vedeți? continuă el, nici voi nu v-ati prins. Nu mă numeste nimeni presedinte, mă voi numi eu prim-ministru. Fiți atenti aici, planul e simplu, vi-l prezint in cațiva pasi: unu, dăm ordonanța, dar nu pe amnistie si gratiere ci pe reluarea proceselor cu completuri de judecata nelegale; doi, scap de dosare, trei, Viorica demisionează- aici avem un atu, nu o mai suportă nimeni- și CEx-ul mă propune prim-ministru, dacă Iohannis refuză intervine CCR si îl obligă, patru, până la alegeri il fac praf pe Iohannis si il lasam pe Tariceanu să castige, și-așa el vrea republică parlamentară si ii place pozitia asta, e un trofeu pe care si-l doreste de mult fiindca e comod si tont, cinci, pâna in 2020 avem timp să facem toate pregatirile ca să castigam alegerile chiar daca lumea va fi impotriva noastră. Asta-i baieti, mai zise el inainte de a iesi pe terasă lasandu-i pe toti cu gura căscată.
About the author
