Pana la urma imi vine si mie sa zic: “ A fost sau n-a fost?” exact ca in filmul lui Corneliu Porumboiu din 2006. Pana la urma ceva-ceva tot a fost. In primul rand a fost o demonstratie comunista de forță care a avut drept unic scop intimidarea  Justitiei si a adversarilor politici. Si pentru ca toate astea sa aiba un nume mitingul a avut drept deviză ”prosperitate nu securitate”.  Peste jumatate din oameni nu stiau de ce se afla acolo. 80% din oameni nu au nicio vina de a se fi aflat acolo, cu exceptia faptului ca sunt ignoranti, îndobitociți, manipulabili si analfabeti – functional sau pur si simplu; adica masa de manevra clasica, exact ca minerii care gaseau in iunie 90 “ arme, dolari si droguri” la sediile partidelor de opozitie. Cand urmaresti imaginile cu acesti bieti manifestanti adusi cu japca te cuprinde mila si furia; mila fiindca poti intelege cu usurinta stinghereala lor cand au picat din oraselul lor de provincie sau comuna lor in mijlocul unui oras pe care multi din ei nu l-au văzut niciodata, aveau in privire acea spaima tipică oamenilor simpli care sunt puși dintr-o dată în fața unor situații care ii depaseste complet; furia fiindcă organizatorii erau pe deplin constienti de asta dar putin le păsa, tot ce au vrut este sa transmita semnalul ca au baza electorală serioasă pe care o pot manevra ori de cate ori e nevoie.

La tribuna s-au perindat speakerii. Otrava de serviciu Gabriela Firea si-a ales rolul de mare gazda, MC era un actor buhait care pe vremuri avea un magazinaș de mezeluri prin Amzei, parcă. De fapt totul a fost organizat in stil de mare conferintă de multinationala, da, acele multinationale pe care le hulesc ei atât. Ecrane, promptere, jingle-uri, sonorizare, etc. Căcăciosul de Pleșoianu apare pe scenă fericit, ca un copil care se bucura că, în sfârșit, poate si el sa vorbeasca in fata unei multimi atat de numeroase; face figuri de retardat, vrea sa pară un soi de revolutionar sud-american, sunt convins ca s-a rugat mult de șefi sa fie lăsat sa apara pe scena. Împuțitul ăsta labărțat de Tariceanu este si el in premiera fiindca niciodata nu a vorbit in fata unei multimi atat de mari, el intotdeauna a fost numit, nu ales. O face pe grozavul si promite multimii că se poate baza pe el, cand vine vorba de democratie, adica. Scârba asta puturoasa nominalizeaza si hidra cu doua capete a statului paralel: Basescu si Iohannis. Minte ordinar spunand ca statul paralel a inceput sa functioneze din 2008, adica fix cand el si-a terminat mandatul de PM. Bine-bine, măi curcan fudul, prost si graseiat, dar in 2006 cand erai cu Patriciu in biroul tau de PM si o chemai pe Macovei sa o intrebi despre dosare sau cand ii trimiteai lui Basescu biletele galbene cu “Dragă Traiane, daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiectul Patromidia…”, cum era, tu-ti legea mă-tii de impostor nemernic! Olguța apare si ea pe scena, are ceva emotii, nu prea a fost la conferinte de-astea, zice ca “ statul adevarat este statul votat” si povesteste cum a fost ea încatușata si urmarita de statul paralel. “ Nu vreti sa stiti cum e sa fii urmarit si supravegheat pana si in dormitor.” Aici a imprumutat stilul de la “ the great bitch” Elena Udrea care spunea de la tribuna Parlamentului cum a fost ea arestata si “ cum mi-au luat sutienul”. Efectul psihologic era asigurat, marii barbati din Parlamentul Romaniei o vedeau cu ochii minții pe Elena Udrea cu tâțele goale pe holurile puscariei . Asa si cu Olguta, picura in mintile oamenilor si satele si orasele patriei, imagini cu sereisti care se masturbau privind live imagini cu ea in lenjerie intima in dormitorul conjugal. Vine si momentul  Dancila. Hopa, aici am o revelatie; dom`le, ce inseamna scoala multinationalelor astea, ce inseamna trainingul. Vasilica noastra intra in pielea de speaker, cu body-language diferit fata de sedintele de guvern, cu mana dreapta ridicata in momentele cheie ale discursului, cu degetul aratator indreptat acuzator spre cer cand vine vorba de statul paralel, cu verbul ascutit cand se refera la tupeul lui Iohannis de a o ameninta si a-i cere demisia! Aferim Napoleoane, aia cu bastonul de mareșal e adevărată sau e țeapă?

Ei, vine si momentul sa urce pe scena tartorul- șef. Mers așezat, de naș mafiot care nu se grabeste, nu se teme, stie ca nu ii sufla nimeni in ciorba.  Discurs lung, pe ecranul din spate de desfasoara prezentarea multimedia a speech-ului sau: țintele sunt clare, Iohannis, SRI, DNA, Justitia; totul imbracat in cuvinte pe masura mintilor si pregatirii intelectuale a manifestantilor care cand se vor intoarce inapoi la ei acasa si vor fi intrebati ce au auzit acolo, vor raspunde ca au inteles ca securitatea asculta pe toata lumea, in dormitoare, in birou, pe tarla si in cotețul gainilor. Dragnea incheie amenintator spunand destul de explicit ca daca manifestatiile strazii vor continua, atunci ei, pesedistii vor veni si mai multi si nu vor mai pleca. In clipa aia mă izbeste o ură adâncă fata de acest scelerat, fata de acest cancer malign din politica noastra, față de acest milițian nemernic care vrea sa ne impuna cu forța tuturor viziunea sa toxica despre cum trebuie condusă România. O ură pe masura celei pe care el o poartă impotriva celor care il contestă.

Acesta a fost marele miting PSD. Fără împotrivire la ceea ce au de gând aștia nu se poate. Societatea trebuie sa reziste impotriva atacului la baionetă pe care acesti ticalosi il poarta împotriva majorității; fiindca vreau sa cred ca majoritatea nu gandeste ca ei, chiar daca nu se exprimă.

Scrie un Comentariu/Intrebare

Adresa de email nu se va publica. Campurile obligatorii sunt marcate cu *

clear formSubmit