Visul fiului sefului de post

De cand e lumea si pamantul, sefului de post din sat toata lumea ii zice “Dom` sef.” Si pe vremea jandarmilor, inainte de razboi, tot asa ii zicea, apoi cand a venit militia noastra populara oamenii nu s-au mai putut dezbara de “dom’ sef; nu se pomenise vreodata – mai ales in satele si comunele dunarene – ca sefului de post de militie sa i se spuna “tovarase plutonier” sau “ tovarase militian.” Asa era si in comuna din Teleorman aflata la marginea Dunarii unde seful de post taia si spanzura, ca orice sef de post de militie. Cine i se putea impotrivi in vreun fel? Avea tot ce ii poftea inima, ajungea doar sa ceara. Daca te chema la post nu era de bine asa ca era de preferat sa te pui bine cu el. Asa le spunea si celor doi baieti ai sai:” Bai, tata, pe oameni trebuie sa ii incaleci, sa iti stie de frica. Uite, vedeti? Ia ziceti voi, indrazneste vreunul din comuna sa nu vina la post daca il chem sau sa faca pe nebunul cu mine? Nu exista, va spun eu! Altmineri, daca ar avea putere, ce m-ar mai strange de gat, numai ca nu o au. Vedeti voi, asta e totul, sa le fii sef, sa ai tu puterea, sa fii tu peste ei! Uite, ce nu avem noi? Pai, se poate intampla vreodata sa nu avem noi porc de Craciun sau miel de Pasti? Se poate sa nu avem noi d-ale gurii, chit ca nu se gaseste? Avem tot ce vrem, cand vrem si cat vrem. Asa ca, sa stiti, asta e spilul in viata, sa apuci puterea si sa fii jupan peste oameni!” Baietii ascultau ce le spunea “dom` sef”, intocmai cum asculta Ionita ce-i spunea tatal lui, zapciul Costandin, intr-un film ce avea sa se faca peste 40 de ani; filmul avea sa se numeasca “Aferim” si era unul despre Valahia asta a noastra  prafuita si intoleranta, despre invataturile parintilor catre copiii lor, despre mentalitatile natiei noastre mostenite de-demult, (nu doar din comunism), despre legea pamantului care spune ca unii s-au nascut  boieri, altii iobagi, altii tigani si altii zapcii. Si ca daca nu te-ai nascut din prima zapciu sau boier (ca daca te-ai nascut tigan, mai bine te omori ca aia nu e viata), apoi sa faci bine si sa devii, sa dai din coate, sa muncesti, sa furi, sa inseli, sa minti, dar sa devii si tu intr-o zi zapciu sau boier, sa fii jupan peste oameni! “ Bagati de seama, le mai zise dom’ sef baietilor, lasati-i pe aia fandositi de la oras care au scoli inalte si o fac pe desteptii, noi suntem baza, astia crescuti sanatos la tara, nu facuti in eprubeta!” Baiatul cel mic asculta ganditor sfaturile lui dom’ sef si visa; sa fii jupan peste oamenii comunei, sa nu indrazneasca nimeni sa ti se puna contra…Dar sa fii sef peste judet?! Cu gandurile astea se duse la culcare; de acum stia ce are de facut. Numai ca el va fi jupan peste toata tara, asta era visul sau si era croit sa si-l duca la capat. Inainte sa adoarma, mai citi cateva pagini din cartea sa preferata, ”Ciocoii vechi si noi”. Cand il luă somnul, inchise cartea si o puse pe noptiera peste cealalta, care ii placuse tot atat de mult: se numea “Tanase Scatiul.”   

About the author