Corina Bacanu este o fata inteligenta, cu inima dreapta si cam nebuna. Nebuna in sensul pe care ea insasi si-l atribuie. Are un condei admirabil, o sete de dreptate pe care nu o intalnesti la multi tineri de varsta ei si un sictir autentic cand vine vorba de prosti, trogloditi sau nemernici. Nu o cunosc personal, ci doar din postarile pe FB si articolele ei de pe blog. Corina Bacanu ar putea fi – pastrand proportiile – un soi de Rosa Parks a noastra daca s-ar dedica exclusiv apararii dreptatii si libertatii umane.
Corina a mobilizat FB – impreuna cu Codin Maticiuc – intr-un caz de nedreptate strigator la cer. Pentru asta a fost in stare, calcandu-si pe inima – spre uimirea multora – sa ii spuna “multumesc” si lui Liviu Dragnea, personajul toxic al zilelor noastre, doar pentru a incerca sa indrepte o lege imbecila care a generat o situatie absolut scandaloasa in cazul Laurei Florescu. A fost in Parlament pentru a sustine amendarea legii. A scris un articol superb despre cum a fost. Abia aici incepe povestea.
Corina s-a dus in Parlament cu sentimentul ca acolo, ACOLO! unde oamenii de buna credinta isi imagineaza un adevarat sanctuar al LEGII, ei bine, ca acolo va gasi, in sfarsit, oamenii care abia asteapta sa indrepte nedreptatea, oamenii care prinsi in nesfarsitele probleme cu care se confrunta tara vor asculta stupefiati cum le-a scapat din vedere ca o lege stramba – ca atatea altele – a putut sa provoace atata suferinta si umilinta. S-a dus acolo cu speranta cu care un ratacit in desert, gata sa moara, vede in sfarsit la orizont oaza unde va gasi apa. A gasit de fapt o oaza care de la departare se profileaza ca o citadela a vietii, dar care desi e populata cu oameni, acestia vorbesc o alta limba. “Ca sa va dam apa, faceti mai intai o cerere care va trebui supusa aprobarii unor comisii.” Exista un scheci cu admirabilul comic britanic Benny Hill in care un tip ratacit in desert, mai mult mort decat viu, intalneste un beduin. “Apa, apa, striga nefericitul. I`m sorry , Sir, zice beduinul, eu vand cravate. Avem cravate uni, avem in dungi, avem colorate, nu avem apa”. In cele din urma, nenorocitul ajunge in final la o oaza si cu ultimile puteri striga catre primul om intalnit: ”Apa, apa… I`m sorry Sir, dar nu servim apa celor care nu poarta cravata.”
Am fost de cateva ori in aceasta oribila cladire care se cheama acum Palatul Parlamentului, fosta Casa Poporului. Nu cred ca urasc mai mult o cladire din tara asta decat aceasta monstruozitate. Cladirea asta imi pare a fi blestemul lui Ceausescu lasat pentru a ne aduce aminte de el mereu. Pentru cei care sunt tineri si nu stiu, Ceausescu in persoana baga la fundatia fiecarei “ctitorii”a lui un cilindru de inox in care se afla un pergament scris in stilul istoric al vechilor voievozi, in care se mentiona ca in anul cutare, in ziua cutare, aceasta “ctitorie” a fost opera tovarasului Ceausescu. Stia el ce stia; peste sute sau mii de ani, arheologii nu vor retine decat faptul ca ruinele gasite au fost in trecutul indepartat opera unui adevarat faraon.
Draga Corina, ma bucur nespus ca ai fost azi in Parlamentul Romaniei. Ai trait o experienta pe care trebuia sa o ai. Aceasta cladire nu este astazi decat un soi de megabursa ilegala, populata de fosti securisti, fosti secretari de partid comunist, de fosti sefi de autobaze si foste sefe de parfumerii, un loc unde se fac afaceri transpartinice si conexiuni veroase in primul rand si abia dupa aia, chipurile, mai facem legi pentru binele pulimii. Un loc unde oamenii de genul tau, onesti, cu sete de dreptate, cu dorinta de a schimba lucrurile, care au nimerit acolo, se simt stingheri si confuzi fiindca inainte de a ajunge acolo isi imaginau exact ce ti-ai imaginat tu, anume ca odata ajuns in acest loc vei gasi apa vietii. Probabil ai constatat ca intr-adevar, ai fost in Casa Poporului sau in casa in care poporul isi trimite alesii, care se pare nu pot fi mai buni decat poporul insusi. Atata vreme cat pe retelele sociale – si nu numai- vor fi oameni care vor crede ca in comunism era mai bine si ca din mainile lui Ceausescu au iesit cele mai mari opere ale neamului, ei bine, pana atunci vom continua sa avem deziluzii majore.
Pana una alta, tu mergi pe drumul tau, este admirabil ce faci. Se poate intampla sa fii tu o persoana care sa atraga oameni tineri asemeni tie precum un magnet care atrage pilitura de fier buna. Deziluziile tineretii ajuta, multi tineri de varsta ta nici macar nu le sesizeaza.
About the author
Cel mai frumos omagiu adus strădaniilor Corinei Băcanu.
Problemele au fost rezolvate, Liviu Dragnea a crescut 1 punct în sondaje, Corina Balcanu a făcut trafic record pe site, Codin Maticiuc a ajuns la 80k followers pe instagram și Marcica are pensie de handicapat de 500 ron în loc de 59.