Carevasazica, vazuram, auziram si ne cruciram- vorba sudistilor Dragnea si Stanescu – cam cum s-a desfasurat mult discutata remaniere ceruta de Tudose: de la aplombul initial cu care se cerea inlocuirea tuturor ministrilor asupra carora planeaza suspiciuni de coruptie (fiindca ne cere Bruxelles, domnilor, nu ca am vrea noi, dar perceptia acolo este alta decat realitatea de aici), plus cei total habarnisti (hai sa fim seriosi, aproape tot guvernul este incompetent, nu doar Cuc), ei bine, s-a ajuns la o fasaiala tipic romaneasca; adica, intr-un final care a dat peste cap programul tuturor televiziunilor de stiri si al analistilor, s-a ajuns, cu chiu cu vai, la scoaterea din guvern a celor doua doamne ministrese, plus baietasul de la Transporturi, dupa un spectacol jalnic, cu lesinaturi, branule, ochi dati peste cap de Olguta si Pana care se doreau si ele crucificate in semn de solidaritate cu Sevilica si Rovanica. Totul a fost dat pe lipsa de comunicare; probabil ati observat ca desi Livache nu a lucrat niciodata in vreo mare companie respectabila unde probleme precum comunicarea, obiectivele, evaluarile periodice, asumarea deciziilor sunt chestii absolut basic, el vorbeste despre lucrurile astea cu aerul ca au fost descoperite acum chiar de el. Deci, problema a fost generata de lipsa de comunicare, comunicarea defectuoasa, frica ministrilor de a comunica ce au realizat, fiindca sunt si realizari notabile, tovarasi, dar teama de a le spune tare si raspicat a dus la aceasta cumpana prin care a trecut PSD. “ Partidul a iesit mai intarit, a trecut cu bine de aceasta cumpana, eu mi-am asumat greselile, de acum PSD stie ce are de facut” a spus Dragnea incruntat. Si a mai adaugat amenintator ca cine vrea sa mai vorbeasca despre PSD sau sa dea sfaturi PSD-ului, incepand de la Presedinte si terminand cu ultimul cetatean, o poate face doar daca se inscrie in partid, ati inteles?
Ei bine, bai fratilor, asa a fost remanierea noastra, nici macar de catifea sau velur, fiindca materialele astea sunt cat de cat decente; la noi e cu stamba ieftina, frate, stamba de florarese, stamba de la magazinul satesc, stamba de proletari care lupta impotriva imperialismului si capitalismului generator de profituri pe spinarea rrromanilor. Noi nu vrem catifea, nici macar stofe de lana, alea sunt burgheze, noi vrem stamba, tata, aia este si a fost a noastra dintotdeauna.
Intre timp, Rovana si-a tinut pledoaria in Parlament, un discurs demn de Lina Ciobanu, Aneta Spornic sau Suzana Gadea. Cuvinte mari: onoare, cinste, adevar, lege, Romania, natiunea, justitie, etc. La final, votul a fost cum ne asteptam; strans uniti in jurul partidului, al presedintelui partidului, comunistii din Parlament au votat impotriva ridicarii imunitatii Rovanei. ESTE NEVINOVATA. ATI INTELES? Partidul stie asta mai bine decat justitia corupta si de aceea nu a fost de acord sa o dea in ghearele judecatorilor. Intre timp, ambele doamne au ramas in aparatul guvernamental, fiindca, poate nu stiati ca “ Sevil este cea mai buna din tara” , iar Rovana care cu experienta ei anterioara de director comercial la fabrica de cosmetice Miraj inainte de a se ocupa de mediu si fonduri europene este absolut indispensabila fiindca altfel “se duce dracu`giudetul” vorba lui Nenea Iancu.” Sevil va fi mana dreapta a domnului ministru si vicepremier Paul Stanescu, un oltean indarjit si bandit cunoscut ca un cal breaz in judetul Olt.
In “Cel mai iubit dintre pamanteni”, Marin Preda relateaza o intamplare in care un venerabil profesor de istorie intra in clasa si le zice elevilor:” Ei, ia sa vedem noi astazi daca Stefan cel Mare a fost chiar atat de mare sau daca Mihai Viteazul a fost chiar atat de viteaz.” A doua zi a fost arestat si trimis la puscarie. Cum iti permiti tu sa nu venerezi istoria inaintasilor, bai burghezule ? Exista destula stamba in istoria noastra pe care am prezentat-o mandri ca fiind catifea. Pana nu vom fi suficient de sinceri cu noi insine si nu ne vom raspunde la intrebarile: cine suntem noi de fapt, care sunt defectele si insusirile bune pe care le avem, ce suntem in stare sa facem si ce nu vom fi niciodata in stare sa facem, ei bine, pana atunci nu putem sa dam stamba jos de pe noi si sa aspiram spre altceva.
About the author
