Scotocind prin calculator, am dat de un text scris in 2009. Era in plina criza financiara si fusesem rugat de sefii mei sa tin un speech la conferinta de vanzari a organizatiei. Recitindu-l acum, dupa 8 ani, mi se pare destul de actual lasand la o parte latura sa motivationala, corporatista. Este de fapt vorba despre cel mai simplu lucru care poate duce o comunitate, o tara, spre progres, spre civilizatie, spre normalitate , adica spre acele lucruri pe care si le doresc cei mai multi oameni: si anume, sa iti faci datoria. Aceste cuvinte simple cuprind totul. Sa ne gandim, pentru o clipa, cum ar arata lucrurile in tara asta daca macar 80% din oameni si-ar face datoria zi de zi; nu cu zel, nu mai mult decat ar trebui sa faca, nu sa performeze neaparat, ci pur si simplu sa isi faca treaba bine. De aceea, pilda din finalul acestei povesti este remarcabila. Nu este nevoie de trancaneala scarboasa zilnica pe care o inghitim de la guvernantii nostri, de la politicienii nostri. Este nevoie doar de oameni seriosi, competenti si credibili care din varful piramidei sociale sa ne ceara tuturor sa ne facem datoria, iar noi, urmandu-le exemplul, sa facem asta. Iata textul:
Prin urmare, m-am hotarit sa va spun o poveste. Nu este o poveste oarecare, ci este povestea unui vis pe care l-am avut cu putin inainte sa ma pregatesc de intalnirea cu voi. Nu vreau sa va ganditi ca a fost un vis freudian, menit sa imi dea fiori pe sira spinarii, mai ales ca am o anumita varsta. Nu, nici vorba. A fost un vis clar, nu ca acelea din care, atunci cand te trezesti, visul pare ca se destrama, te chinui sa iti aduci aminte detaliile, locurile si figurile celor care ti-au aparut in vis. Mi-am adus aminte pana si replicile mele si ale celui cu care m-am intalnit in visul meu.
Asadar, se facea ca stateam de vorba cu una din marile figuri din secolul trecut, al carui discipol consacrat sunt – alaturi de multi altii, fireste. Cu insusi Murphy.Da, ati ghicit.Cu acel Murphy care este autorul legilor, teoremelor, axiomelor si postulatelor al caror adevar il vedem si il simtim in fiecare zi. Nu stiu de ce, dar intotdeanua mi-a placut sa cred ca Murphy a fost englez, cu toate ca, exista unele marturii care spun ca cel care a afirmat pentru prima oara:“Tot ce poate sa mearga prost, va merge sigur prost.” ar fi fost un pilot american. Dar tot lui Murphy i se atribuie si corolarul:”Daca lucrurile merg prost, nu merge alaturi de ele.”In visul meu, Murphy arata vorbea si se purta ca un veritabil englez. Avea spre 60 de ani, uscativ, parul roscat spre carunt, ochii albastri-cenusii, ceva in genul Peter O`Toole la varsta a doua. Era imbracat intr-un sacou de tweed, pantaloni reiati maro, un pulover caramiziu, iar pe cap avea o sapca, din aceea cu ciucure in varf, tipica pentru englezii autentici. Si bineinteles, accentul inconfundabil, acel accent pe care il poti auzi doar in serialele englezesti de buna calitate.
Eram intr-un pub englezesc, amandoi beam scotch cu gheata, eu ii povesteam despre mine si organizatie, iar el ma asculta ganditor, tragand din pipa si cercetindu-ma cu atentie. La un moment dat, profita de o pauza a mea si zise:”Mda, sunteti un caz clasic de organizatie care a intrat pe piata in cel mai oportun moment posibil, a atras cei mai buni oameni din piata la vremea aceea, s-a miscat repede, a inovat, a avut curaj, a devenit cea mai buna in industrie, se mentine inca in top ca fiind totusi cea mai buna.Si acum ?Acum ce credeti ce se va mai intampla”?
“Acum avem probleme ca toata lumea” zisei eu.”De, criza.Nu vezi ce se intampla in jur ?”
.”Crizele vin si pleaca” zise Murphy.”Desi se pun pe seama legitatilor economice implacabile si ciclice, intotdeauna se va gasi o mana de oameni lacomi si iresponsabili care vor pune umarul sa miste bolovanul. Dupa aia e simplu, bolovanul cade la vale si nimeni nu il mai poate opri. Intotdeauna ponoasele le vor plati cei multi. Dar asta este o alta poveste. Si ce veti face totusi?”.
“Se vor schimba niste strategii” spusei eu,” unele proiecte trebuie oprite altele vor trebui incepute,…”
“Stii cum e cu proiectele ?” spuse Murphy cu umor.”Sa-ti spun eu, imi apartine. 90% din elaborarea unui proiect consuma 90% din timp si resurse, restul de 10%, mai consuma inca 90% din timp si resurse. Dar, by the way, ce le oferiti voi clientilor vostri ?” intreba el pe neasteptate.
“Noi implinim acele asteptari ale clientilor aflate pe a doua treapta a piramidei lui Maslow,” ii raspunsei eu repede.”Deci in primul rand siguranta, protectie, economii si chiar investitii daca e cazul “.
“Ma asteptam la un raspuns mai putin banal din partea unui om de valoarea dumitale,” spuse el glacial, fara sa ii pese ca ma enervasem un pic.”Dar inainte de asta, ce ar trebui sa le oferiti ? Ce le lipseste lor? Voi lucrati cu o arma redutabila, adica cuvantul.Iar cand cuvantul este folosit in mod superior, el poate avea eficienta unei arma nucleare.”
Intrasem un pic in panica, nu intelegeam unde bate.”Atitudine pozitiva, incredere, etica, ce altceva ar mai trebui ?”am adaugat eu.
Murphy sorbi o gura de scotch, apoi zise:”Da, da, toti zic la fel.Fii atent la ce am sa iti spun acum, fiindca nu toti au norocul sa auda asta. Traim intr-o lume in care oamenii sunt liberi, sau cel putin asta cred ei. Dar stii tu oare ce este cu libertatea asta ? De fapt adevarata libertate pe care si-ar dori-o oamenii este libertatea de a nu fi nevoit sa alegi ! Asta a scos-o un mare mentor al meu. Si atunci, ACEASTA libertate de a alege devine o adevarata povara pentru oameni, iar ei, atunci cand au nevoie de ceva – si au nevoie in fiecare clipa – bucurosi ar lepada aceasta povara celui care este in masura sa aleaga pentru ei, sau macar sa ii ajute sa aleaga. Asta se intampla si cu clientii vostri. Atunci cand ei trebuie sa aleaga din ceea ce le oferiti voi – si care, in mod evident este indispensabil pentru viata lor – ei abia asteapta sa va ofere VOUA povara libertatii de a fi nevoiti sa aleaga. Si stii de ce ? Ca sa le fie lor MAI USOR! Ca sa le fie lor MAI SIMPLU ! Clientii va ofera libertatea lor iar voi nici nu va dati seama de asta! Abia dupa aia vine protectia, siguranta, si produsele voastre. It is obvious, can`t you see that ?” aproape ca striga el cu acel accent grozav.
Ramasesem cu gura cascata. Maestrul ma facuse praf cu demonstratia lui stralucita. Era adevarat, nu ma gandisem la asta in acesti termeni. Dar cat era de logic, de natural.Asa era, clientii nostri ne fac partasi la libertatea lor de a alege. Il priveam pe Murphy cu ochii mari de uimire, si recunosteam inca o data ca faima lui era pe deplin justificata.
Acum ma privea cu o lucire de ironie si satisfactie in ochi.Oare ce mai urma sa imi demonstreze ? Pufai de cateva ori din pipa, si continua:
“Acum probabil ca vrei sa ma intrebi, ce ar trebui sa faca oamenii vostri in astfel de momente prin care trece lumea de azi. S-ar putea sa iti dau un raspuns care sa nu te multumeasca fiindca ar putea sa ti se para PREA SIMPLU. Banuiesc ca ai fost la Londra, continua el in mod neasteptat”.
“Bine , dar nu vad legatura,” spusei eu oarecum incurcat. Nu stiam la ce sa ma astept si eram incordat si intr-o stare de discomfort vadita.”Ai sa vezi legatura,” spuse Murphy.”Ai vazut catedrala St.Paul?”
“Da, mi-amintesc ca am vizitat-o”.
“Dincolo de toate cate pot fi admirate, ai vazut ceva care sa iti atraga atentia in mod deosebit ? Ceva SIMPLU, exprimat in cateva cuvinte, dar din care razbate o formidabila forta. Vezi, ce ti-am spus adineauri? Cuvantul este o arma teribila”.
“Nu, nu, cred ca am vazut asa ceva, altminteri as fi tinut minte, imi pare rau”, am zis eu incurcat.
“Atunci va trebui sa vizitezi catedrala din nou”, spuse el.”Cand ai sa mergi, sa cobori in subsol. Acolo sunt o gramada de morminte.Arhiepiscopi, oameni politici, regi si printi. Sa cauti mormantul lui Nelson; amiralului Nelson desigur. Cand vei ajunge acolo, nu te uita in sus cum se uita toata lumea, uita-te in jos, fiindca vei vedea o lespede pe care sunt scrise cateva cuvinte. Se pare ca Nelson le-ar fi rostit inaintea unei batalii decisive, cand era in joc soarta imperiului. Stii, adauga Murphy aproape nostalgic, sunt mandru ca aceste cuvinte au fost spuse de un englez. Deci pe acea lespede funerara sta scris asa: Anglia asteapta de la fiecare englez, ca el sa isi faca datoria. Ai vazut cat de SIMPLU e ? DA-TO-RI-A silabisi Murphy.Asta trebuie sa le cereti si voi oamenilor vostri, mai mult ca niciodata.Asta trebuie sa fie asteptarea majora de la toti oamenii in momente dificile”.
In acea clipa m-am trezit brusc cu ochii pironiti in intunericul camerei. Eram calm, nu cum te trezesti de obicei dintr-un vis.
Am revazut in gand discutia mea cu Murphy, apoi mi-am adus aminte ca peste doua zile ma voi vedea cu colegii mei . Era un bun prilej de a le impartasi visul meu, si eram sigur ca si ei gandeau la fel. Fiindca doar daca ne facem pur si simplu datoria, abia atunci urmeaza sa ne fie tuturor MAI USOR.
About the author
