Anul 2016 va rămâne în istorie ca fiind anul a două revoluții majore: Brexit și alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA. Aș îndrăzni să spun că a depășit 2001 cu al său 11 septembrie. Lumea nu își revine încă din șoc, este firesc , creierul are nevoie de timp pentru a se obișnui cu gândul că Trump a devenit al 45-lea președinte al Americii. Ceea ce părea de neimaginat, s-a întâmplat. Americanii au decis să pună punct drumului pe nesfârșita autostradă a sistemului politic bazat pe globalizare, corectitudine politică, egalitate, solidaritate universală, încredere în progresul umanității, și să facă un viraj neașteptat spre altceva: spre o lume în care dacă nu se pune ordine și nu se abandonează perpetuarea sistemului politic care nu duce nicăieri, omenirea va ajunge să trăiască apocalipsa.
Orice om cu bun simț și de bună credință este de acord cu faptul că actuala formă de guvernare a lumii este depășită și că autostrada pe care mergem are niște indicatoare greșite. În același timp, nu prea îi convine nimănui să părăsească acest drum – de bine, de rău, oarecum sigur și mai ales populat – și să facă vreun viraj la stânga sau la dreapta. E drept, din ce in ce mai mulți gândesc că drumul pe care mergem nu duce nicăieri, în ciuda asigurărilor date de cei care gestionează autostrada, dar nimeni nu are curaj să se avânte de unul singur. În momentul în care, însă, numărul celor care sunt pentru un viraj ajunge să fie critic, nu mai este nevoie decât de un nebun charismatic. Asta, de fapt, s-a întâmplat în 8 noiembrie. O uriașă energie acumulată în timp a găsit posibilitatea să se descarce. Iar Donald Trump a fost cel mai potrivit paratrăsnet. Ca într-un uriaș puzzle, cele două piese- masa oamenilor frustrați care își rumegau nemulțumirea în tăcere, fără să aibe curajul să o exprime – și personajul capabil să le reprezinte public frustrările , au plutit în spațiu, s-au rotit, și la momentul potrivit , clanc ! s-au asamblat într-un mecanism ciudat, nemaivăzut și neverosimil.
Reacțiile care au urmat sunt bulversante. Unii privesc asta ca fiind începutul sfârșitului epocii de pace prosperă de care se bucură omenirea de 70 de ani încoace. Alții simt furie și rușine că un astfel de personaj poate deveni cel mai puternic om din lume, alții simt îngrijorare, și unii, speranța că poate Trump se va schimba radical odată ce a îmbrăcat haina de președinte al Americii. Mai există și o parte care crede că instituțiile democratice sunt destul de puternice ca să reziste unui astfel de personaj; ignorant politic, vulgar, agresiv, intempestiv și lipsit de echilibrul atât de necesar unui președinte al SUA.
Ceea ce s-a întâmplat în 8 noiembrie 2016 întrunește perfect conceptul de “Lebădă Neagră” enunțat de Nassim Nicholas Taleb. Iată cum descria autorul acest concept, cu ani în urmă, într-un interviu în New York Times:
„Ceea ce numim Lebăda Neagră e un eveniment ce are următoarele trei atribute:
Mai întâi, este o extremă, se găsește în exteriorul așteptărilor normale, deoarece nimic din trecut nu poate indica, în mod convingator, posibilitatea apariției sale. În al doilea rând, produce un „impact” extrem. Iar în al treilea rând, în ciuda statutului de eveniment extrem, natura umană ne face să producem explicațiile necesare justificării apariției sale doar după apariția sa, făcând evenimentul să pară previzibil și explicabil.
Mă opresc și fac rezumatul tripletului: raritate, „impact” extrem, și previzibilitatea retrospectivă (dar nu și prospectivă). Un mic număr de Lebede Negre explică aproape complet lumea în care trăim, de la succesele ideilor și ale religiilor, la dinamica evenimentelor istorice, și până la elementele vieților noastre personale.”
Rămane de văzut acum dacă cei care au votat împotriva regulilor existente, împotriva valorilor lumii de azi – care, ce-i drept par că se deteriorează – înțeleg pe deplin consecințele opțiunii lor. Dacă chiar cred că personajul care a dat glas nemulțumirii lor anti-sistem este capabil să schimbe America și să dea startul unei alte ordini globale. Personal, cred că nu. Cred că Donald Trump a fost Lebăda Neagră până în 8 noiembrie. De aici încolo, nu va fi decât Donald Duck.
About the author
