Câți tineri trebuie să mai moară pentru ca țara asta să învețe ceva ? Ce mai așteptăm pentru ca să învățăm că într-o țară în care lucrurile merg alandala, la voia întâmplării, așa ceva era inevitabil să nu se producă mai devreme sau mai târziu ? O mașinărie care merge numai cu improvizații, va crăpa cu siguranță într-un final . Până unde poate merge inconștiența și ce alte semne trebuie să ne mai ne dea Dumnezeu ca să întelegem că așa nu se mai poate ?
Întrebări fără răspuns. Din nou, tinerii plătesc tributul de sânge pentru țara abulică numită România. Țara lui “ merge și-așa”, “ lasă, mă, că dai o șpagă și se rezolvă”, “cunosc eu pe cineva și se aranjează”. Din nou, sânge tânăr vărsat, ca în decembrie `89 sau iunie `90. Copiii noștri inocenți, copii care după ce lucreaza 10 ore pe zi într-o multinațională sau în vreo firma a unor patroni veroși, vor și ei să se distreze la o “ieșeală”. Tineri care se chinuie în țara lor, care nu au plecat, care speră că într-o zi va fi bine și la noi. Tineri care câștigă câteva sute de euro pe lună muncind din greu, din care plătesc chirie mai mult de jumătate, asta în cazul în care nu stau cu părinții. Copii care nu au acces în cluburile de fițe unde nici nu ar fi în largul lor fiindcă sunt deștepți, nu vin la club cu gipane, care disprețuiesc manelizarea socială care a cuprins țara, care vorbesc limbi străine, care se simt bine împreună, care iubesc muzica. Și fiindcă veni vorba de muzică, deja au apărut voci ale unor cretini care spun că ăsta a fost un semn de la Dumnezeu, că ce e aia Halloween, că ascultă muzică rock și că la astfel de concerte se produc ritualuri satanice. Fățarnicii, pupătorii de moaște, categoria sociala incapabilă de a discerne între bine și rău la modul elementar, oamenii pe care îi vezi pe stradă, în tramvaie , în piețe, care stau ascunși în apartamentele lor de bloc modeste rumegându-și răutatea, furia , neîmplinirile și frustrările existenței lor terne și bicisnice, oameni care așteaptă “să ne dea ceva și nouă, era mai bine înainte”. Ce e aia muzică rock, mai bine facem într-o olicică niște sarmale, îl ascultăm pe Gică Petrescu, dar – la – dir – la- da – da. Ei bine, fariseilor, țin să vă anunț că mă apropii de 60 de ani și sunt un rocker care a crescut cu Rolling Stones, Beatles, Deep Purple, Hendrix, Joplin, Led Zeppelin, Santana și Black Sabbath, pe care când eram adolescent nu aveam voie să îi ascult fiindcă mi-au fost furați de unii care gândeau ca voi, în frunte cu nenorocitul de Ceaușescu. De unii care voiau să ascultăm muzică ușoară în genul “Cincinalul`n patru ani și jumătate”. Să știți că îmi vine să mă tăvălesc pe jos când merg la concertele cu AC/DC, Metallica, Iron Maiden sau Guns `N Roses. Dar mai iubesc și blues-ul și jazz-ul și muzica lăutărească adevărată, ați înțeles ? Și îl mai iubesc și pe Dumnezeu, de-adevăratelea, fără să merg să pup moaște sau mâinele tuturor preafericiților și preaînalților, după care să vin acasă și să fiu ros de invidii și răutate. Asta e diferența între voi și tinerii care merg în cluburi să asculte muzică și sunt uciși pur și simplu de prostie, ignoranță, lăcomie, corupție, superficialitate și incompetență.
Măcar este și o parte buna a lucrurilor. Cred că de mult nu a mai funcționat o astfel de solidaritate națională. Societatea a zvâcnit profund, ca un organ al unui trup despre care se credea că este amorțit definitiv. Poate fi un semn de speranță că această tresarire puternică va face ca sângele curat să înceapă să se miște în trupul acestei nații ?
Deși mi-am propus în acest articol să nu vorbesc de politicieni, contextul o impune. Aceste zile teribile au mai arătat un lucru. Că oamenii se descurcă mai bine când nu îi încurcă politicienii nemernici și incompetenți. Impostorul de Ponta, din nou, nu era în țară. Mai bine pentru noi toți. El este mereu defazat. Când a fost accidentul din Apuseni, el era la restaurant și comanda fructe de mare. Când a fost accidentul din Muntenegru, își căuta de treaba fără rost pe afară. Acum și-a făcut de lucru în Mexic, aiurea-n tramvai. Nu cred să fi văzut un prim- ministru de până acum care să prezideze ședințele de guvern cu atâta falsitate și superficialitate. Îi recomand filmul lui Daneliuc, “Senatorul melcilor “, în care Dorel Vișan, într-un rol magistral, spune subordonaților : “ Nu știu, rezolvați și raportați”. Așa și cu Ponta, zici că este un școlar imbecil care nu știe să spună altceva decât “ aveți legea de partea voastră, faceți un raport și veniți cu el la mine”. Acum , vedem că pe lângă impostură , Ponta este urmărit și de ghinion. Cănd se întâmplă lucruri grave , el este plecat fără treabă. Aici nu pot decât să îl citez pe Machiavelli: “ Cel care nu reușeste este acela care nu merită să reușească, acela care nu a știut să reușească și nu a avut talentul necesar să reuseașcă (….). Și dacă un om dă greș totuși pentru că fatalitatea sau ghinionul l-au lovit, atunci, să te îndepărtezi de el, să te îndepărtezi cu groază, ca de un lepros sau de un ciumat, de un blestemat, de un damnat; dar și pentru că vecinatătea cu ghinionul e, probabil, contagioasă”. Ce alt exemplu îți mai trebuie, domnule Ponta, ca să înțelegi că a venit vremea să ne lași în pace , piază rea ce ești ?
Tot ce putem face noi în aceste zile îngrozitoare este să ne rugăm pentru sufletele frumoase ale celor morți și pentru zilele celor care încă sunt în viață. Iar dacă, după această nenorocire, nu vom învăța nimic, atunci , ei , de acolo de sus, să nu ne ierte niciodată.
About the author
