Exprimarea unei opinii despre o persoană sau o situație – mai ales politică – implică un anume risc. Este posibil ca opinia ta să nu se confirme și atunci îți poți atrage observațiile celor din jur. Dar și dacă cele exprimate de tine își găsesc confirmarea în timp, te cuprinde o oarecare satisfacție, măcar pentru faptul că ești în măsură să discerni între rău și mai puțin rău și să te așezi de partea mai puțin răului.
În articolul din 14 septembrie am încercat să conturez un portret al lui Victor Ponta, așa cum îl văd și îl simt eu. Cineva mi-a spus că ar trebui sa fiu mai subtil, nu așa de tranșant în opiniile mele, mai ales cele politice. Iată însă că declarațiile lui Ponta de ieri și de azi nu fac decât să confirme că atunci când ai de a face cu oameni ca el, nu ai motive sa fii subtil. Am spus atunci că s-a născut cel mai pur și adevărat demagog naționalist din ultimii 25 de ani. Declarațiile de astăzi ale lui Victor Ponta cum că “ să nu ne dea lecții cei de afară care au făcut rău României, știm noi mai bine ce avem de facut” le-au întrecut până și pe cele ale lui Ion Iliescu din anii `90. Dar declarațiile care confirma de fapt cine este Victor Ponta sunt cele referitoare la adversarii politici : “ sunt hidoși, mi-e scârbă de ei.” Nici nu s-a văzut bine pe scaunul prezidențial și a și început să își arate – pentru cine se mai îndoia – adevărata față. Ce diferență mai este atunci între “țigancă împuțită” a lui Băsescu – care oricum a fost spus într-un cadru privat și nu într-o conferință de presă- și afirmațiile lui Ponta?
Întrucât opțiunea mea electorală este Iohannis – deși nu este candidatul visat de mine – și, în consecință, mă consider jignit, îi răspund și eu lui Ponta: “Victor, decât sa fiu un om politic mizerabil, prefer să fiu un lucru frumos. Ești hidos și mi-e scârbă de tine.”