Au fost ultimele zile de campanie pentru turul întâi al prezidențialelor. Trebuie să recunoaștem că nu s-a mai pomenit o campanie ca asta. Pe de o parte anostă, pe de cealaltă parte, cu iataganele în mână și cu cuțitele între dinți , ca pirații. Pe de o parte, oficial, cu 14 candidați, pe de alta, doar cu trei-patru vizibili. Unde sunt vremurile când Gigi Becali, candidat la Președinție, era întrebat în dezbaterile televizate dinaintea turului unu ce liceu a absolvit, iar un alt candidat, un popă bandit îi blagoslovea pe ceilalți candidați și le întindea mâna spre a-i fi pupată?
Între candidații porniți în cursă anul acesta aleargă și o tânară blondă. S-a prezentat inițial la linia de pornire ca însotitoare a unui alt concurent, dar în ultima clipă a decis ca va alerga ea. Concurentul inițial, la început a protestat abia stăpânindu-și furia și lacrimile, dar imediat și-a sters ochii și a zis timid că mai bine aleargă blonda în locul lui, iar el o va susține frenetic de pe margine. Așa că blonda și-a pus echipamentul , a dat dispoziții clare suporterilor și a luat startul. Este determinată, nu ezită să folosească nici un mijloc pentru a-i împiedica pe cei câțiva adversari direcți care sunt în fața ei, dintre care doi cu câteva ture bune de pistă. Numai că ea are un ajutor redutabil între suporteri. Un vânător iscusit care trage din spate în ceilalți alergători pentru a-i împiedica cât mai mult. Acestuia nici că îi pasă că toată tribuna vede asta. Omul își vede mai departe de treabă nestingherit, închizând un ochi cam ciudat atunci când ia în cătarea puștii pe concurenții blondei.
Asta este întrebarea care macină pe toată lumea: de ce a ales Traian Băsescu să o sprijine atât de evident pe blonda Elena în ciuda tuturor tinichelelor pe care aceasta le are agățate de coadă ? Pornită de nicăieri acum mai bine de 10 ani, această doamnă la care se vede cu ochiul liber provincialismul oricât ar încerca să și-l mascheze în spatele ținutelor vestimentare, are totuși câteva însușiri care nu pot fi trecute cu vederea: dorința de putere, tupeul, prezența fizică, cinismul de a folosi orice mijloace pentru a-și atinge scopul, gura mare, curajul de a juca la risc, în sfârșit, acea determinare pe care o găsesti la femeile care au plecat din câte vreun targ de provincie spre Capitală jurând că mai bine mor decât să nu reușească, indiferent cum; categoria Mihaela Rădulescu. Băsescu a pariat pe ea și o face în continuare chiar dacă este conștient de faptul că asta îl costă în ochii electoratului propriu. Adversarii speculează că la mijloc este și o slăbiciune sentimentală: haida, de ! Numai cine nu îl cunoaște pe Băsescu crede asta. Captain Ahab are câteva reguli de fier pe care nu le încalcă niciodată: una dintre ele este că trebuie sa îi fii întotdeauna loial până la capăt chiar dacă el nu este cu tine, cea de-a doua este să fii un caștigător în competițiile în care te bagi, așa cum a fost el. Uitați-vă la disprețul lui față de foștii camarazi care l-au susținut, Blaga de exemplu, care atunci când a pierdut Primăria Bucureștiului, a căzut in dizgrație. În cazul Elenei Udrea, a mai existat pentru Băsescu un motiv în plus în afară de loialitatea ei față de el și de faptul că a căzut tot timpul în picioare: posibilitatea de a prelua după alegeri un partid politic unde să nu aibe adversari. Acestea sunt , cred, motivele pentru care o susține. A fost destul de aproape cu planul lui dacă Iohannis ar fi fost invalidat inainte de alegeri. Atunci , preferata blondă ar fi avut șanse să sară de pe locul trei pe doi și ar fi urmat două săptămani de training cu Băsescu care i-ar fi valorificat la maximum calitatea de a sări ca o pisică sălbatică la beregata lui Ponta. Așa că ”cea mai cinstită dintre toți candidații” cum îi spune Băsescu se va mulțumi să ajungă la capătul pistei probabil pe locul trei sau patru; acolo o va aștepta mentorul ei zâmbindu-i parșiv si dojenitor iar ea va roși de ciudă și rușine ca o școlăriță dintr-a VI-a care nu a luat la festivitatea de premiere decât mențiune, când promisese de fapt prietenului ei dintr-a XI-a că va lua premiul întâi.
About the author
