Este revoltator si nebunesc sa constati ca ai inaintat in varsta cu aproape 30 de ani si esti martor la evenimente identice cu cele pe care le-ai trait cand erai tanar. Cam asta este sentimentul pe care il am dupa evenimentele care au inceput vineri seara. La inceputul saptamanii trecute imi anuntasem prietenii si familia ca merg la Bucuresti la protest, asa cum am fost si la marile demonstratii de la inceputul anului 2017. Cu doua zile inainte m-am razgandit. Am avut un presentiment ca ceva nu este in regula; urmarisem atent evenimentele premergatoare: balbaiala Primariei Generale in legatura cu autorizarea protestului, apoi refuzul unor lideri ai diasporei de a-si asuma organizarea lui (oare de ce, ce stiau acei oameni?), declaratiile belicoase ale sefilor Jandarmeriei care aproape anuntau o violenta asteptata, declaratiile stersului primar al Sectorului 1, Dan Mihalache care spunea ” sa vina oricati, noi suntem pregatiti, ii asteptam, cu conditia sa se comporte civilizat”, etc. Peste toate astea s-a adaugat o intuitie personala in legatura cu Liviu Dragnea, “prietenul meu”, pe care am ajuns sa il cunosc bine fara sa ma fi intalnit vreodata cu el. Era imposibil sa nu foloseasca acest prilej, “sa nu transforme amenintarile in oportunitati” cum se spune la training-urile corporatiste, ca doar are si el consilieri evrei, nu? Ei uite, ca toate presentimentele mele s-au adeverit. Am urmarit la televizor desfasurarea evenimentelor si la ora 0.12 am postat pe FB opinia mea despre ceea ce se intampla. Acum ies la iveala toate aceste lucruri: a fost un scenariu scris si pus in opera dupa manualul clasic al diversiunilor comuniste/bolsevice pe care l-am trait cu totii in anii 90. Atunci aveam 33 de ani si ne-a trebuit ceva timp sa ne dumirim ce ni se intampla. A trebuit sa treaca saptamani si luni pana sa vedem cu ochii nostri ce s-a petrecut la mineriada din iunie 90. Nu tu televiziuni, nu telefoane, nu internet, plus confuzia generala fiindca ca nu te puteai baza prea mult pe comunicarea orala; toti securistii si sutele de mii de informatori ( conform rapoartelor se estimeaza ca in Romania in 1989 existau 600 de mii de informatori, adica oameni de bine, colaboratori ai Securitatii care pentru avantaje minime – o butelie, o repartitie favorabila de locuinta, o slujba mai buna, acces la magazinele speciale pentru aprovizionare cu alimente, etc.- te turnau pentru orice) erau printre noi, in aprilie se crease SRI care integrase la loc toti securistii. Abia in 1992 a aparut pe ecrane – cu mari probleme- filmul lui Stere Gulea ” Piata Universitatii” in care s-a putut auzi inregistrarea audio din 13 iunie 90 cu colonelul Diamandescu : ” in momentul asta ne incendiem autobuzele asa cum ne-am inteles cu domnul presedinte, va rog informati.” Era dovada clara ca se crease o diversiune (politia isi incendiase prin diversionisti platiti propriile autobuze) pentru a se justifica interventia minerilor de a doua zi dimineata.
Revenind la vineri seara, oamenii care au participat la protest dar si cei care au experienta evenimentelor de acum aproape 30 de ani chiar daca nu au fost in piata au inteles de ce sunt in stare acesti nemernici. Numai ca acum exista tehnologie chiar daca ea este folosita in mod sofisticat si la manipulare. Nimeni nu poate nega imaginile in care brute ale Jandarmeriei s-au dezlantuit in fata oamenilor fara aparare. Totul depinde acum de curajul institutiilor care au mai ramas in afara plasei PSD. Declaratiile lui Liviu Dragnea si ale găștii ordinare din jurul sau sunt lipsite de ambiguitate: Iohannis si partidele de opozite, cu ajutor extern au vrut sa rastoarne guvernul printr-o lovitura de stat! Am spus de mai multe ori ca Dragnea este alimentat de delirul puterii absolute si pentru asta este pregatit sa distruga fragilul echilibru al tarii. Șleahta de infractori il urmeaza, insa simbioza asta este periculoasa pentru cei de langa el fiindca cand cordonul ombilical care ii leaga se va rupe ei vor ramane in bataia pustii chiar daca liderul lor este “pregatit sa moara in picioare nu in genunchi” asa cum se lauda.
Suntem intr-un moment in care inclestarea fortelor este maxima. Dragnea a ratat momentul fiindca planul sau nu a reusit. Daca ii reusea, sunt in stare sa pun pariu ca ar fi cerut demisia lui Iohannis prin suspendare si peste o luna isi anunta candidatura la Presedintie. Numai ca generatia tanara de azi este mai curajoasa, mai inteligenta si mai libera decat eram noi in 90. Am tot respectul pentru tinerii care si-au riscat viata infruntand jandarmii. Fara ei riscăm sa parcurgem inapoi lungul drum de 28 de ani la capatul caruia poate unii dintre noi vom ajunge; batrani si singuri.
About the author
