Prieteni, notati-va in calendar aceasta zi cu rosu fiindca este ziua in care in mod oficial si explicit Liviu Nicolae Dragnea, seful total al PSD, a anuntat ca VREA sa conduca de unul singur, in mod autoritar si de necontestat Romania.
As fi dat orice sa il pot vedea astazi pe Godzilla Rosie alias Ion Iliescu urmarind la televizor lucrarile Congresului. Sunt convins ca ar fi spumegat de furie vazand unde a ajuns partidul sau de suflet. Sunt sigur ca i s-ar fi ridicat tensiunea vazand cum una din vechile lui protejate – Cati Andronescu – a fost aproape in mod explicit data afara de la Congres, nemaivorbind ca a fost impiedicata sa vorbeasca si sa candideze. Ion Iliescu este un om inteligent si cred ca a fost gata sa faca infarct vazand-o pe Vasilica Dancila in cea mai inalta pozitie executiva a tarii. Unde sunt Rodicile de pe vremea lui Iliescu, scolite si profesioniste? Ehei, nene Ioane, degeaba, totul este cenusa si praf, dar cenusa si praful asta au iesit de sub pulpana ta! Matale ai clocit in anii `90 ouale din care au iesit monstrii astia de azi. Matale ai afirmat prin 2005 ca Dragnea ar fi un bun candidat la presedintia partidului; iar taranului i s-a urcat la cap si uite unde s-a ajuns.
Discursul lui Dragnea a fost fara echivoc; discursul lui Ceausescu la preluarea puterii in 1965. De fapt, acum lucrurile sunt clare; organizarea acestui Congres a avut drept scop principal afirmarea raspicata a dorintei de a instaura in Romania un regim autocrat, de tip Erdogan si nationalist-populist dupa modelul Viktor Orban. Dragnea a impins lucrurile la limita sugerand ca intr-un viitor nu prea indepartat vor trebui neaparat gasite solutii pentru cresterea natalitatii; asa, voalat, pentru cine a avut urechi de auzit, nu sunt suficiente doar masuri pentru stimularea financiara a familiior tinere, adica, mai vedem noi, pot fi si alte metode ca tara sa creasca demografic. Nu mai vorbesc de hotararea de a pedepsi prin lege “ defaimarea de tara” sau de modificarea legislatiei de functionare a serviciilor secrete. Nu in ultimul rand, observatia-care l-a surprins si pe Tariceanu-ca oamenii care lucreaza in corpul diplomatic sa raporteze cam ce fac ei pe acolo pe unde sunt fiindca una din indatoririle lor este sa promoveze contacte economice pentru propasirea tarii. Si pentru Melescanu-apropo, am auzit ca azi e ziua lui- a fost un mesaj: sa propuna cat mai rapid un ambasador in Israel (de, consultantii israelieni trebuie si ei multumiti cumva). De asemenea, avertismentul adresat capitalului strain care cam suge sangele celui romanesc precum si cel adresat companiilor straine ca din bugetul de 2% destinat echiparii armatei, cea mai mare parte trebuie sa ramana in economia tarii.
Toate aceste lucruri au fost spuse tare, raspicat, sa auda toata lumea; cu intonatie studiata si cu voce grava.” Vreau” a fost verbul folosit foarte des in discurs. Inca o data, nu l-am putut disocia de Ceausescu care atunci cand se enerva in timpul discursurilor sale incepea sa aiba o grimasa de furie care se vedea in tremuratul buzelor si al vocii. Acest limbaj non-verbal am vazut si la Dragnea astazi; plus chemarea la lupta sub stindardul sau. In finalul speech-ului seful intreaba asistenta:” Vreti sa continuam? Aveti curaj sa rezistati la ce se va intampla in continuare? Vreti sa mergem impreuna? Vreti sa mai fiu in continuare presedintele vostru?” In uralele salii, cu vocea tremuranda, Dragnea a mai spus in final:”Atunci asa va fi si sa nu va indoiti niciodata.” Dincolo de sfaturile consultantilor evrei care il consiliaza, se poate vedea cu usurinta faptul ca deja omul este cuprins de paranoia puterii si incepe sa creada ca este omul providential caruia i-a sosit vremea.
Mai este insa un lucru pe care Dragnea l-a demonstrat astazi: anume ca pedeapsa de condamnare la doi ani, fie ea si cu suspendare, pentru frauda electorala nu a fost nedreapta asa cum sustine el; ba chiar dimpotriva, omul a reconfirmat azi ca este specializat in asta fiindca a planificat si coordonat frauda la Congresul propriului partid.
In final raspunsul la posibila intrebare: de unde si pana unde titlul articolului? Iata raspunsul: cred ca aveam 10-12 ani cand am vazut pentru prima data la televizorul vecinilor din curte la “ Telecinemateca” filmul cu acelasi nume: “Ziua in care vin pestii”, un film al lui Cacoyannis, cel care a regizat si “Zorba Grecul”. Un SF cu accente comice pe alocuri dar in final cu un mesaj apocaliptic demn de un thriller. Este vorba despre un avion american care transporta in secret arme biologice periculoase si care se prabuseste langa o insula din Egee. Secretul e asa de mare incat investigatorii trimisi sa recupereze armele ajung pe insula deghizati in turisti. In curand, printr-un concurs comic de imprejurari, insula este invadata de turisti. Intre timp, un pescar sarac gaseste in mare o cutie ciudata; crezand ca este o comoara o deschide dar nu gaseste decat niste bile banale pe care sotia sa, dezamagita, le arunca intr-un put. Doar ca acele bile sunt arme biologice care contin niste virusi mortali. Oficialii care cauta disperati armele realizeaza ca totul este pierdut si incearca sa limiteze daunele si sa salveze populatia; degeaba insa, lumea se distreaza in draci pe insula greceasca, nimanui nu ii pasa, turistii danseaza extaziati pe plaja si se bucura nebuneste in timp ce malul marii se umple de pestii morti.
Interpretarea filmului la realitatea pe care o traim tine de imaginatia fiecaruia dintre noi.
About the author
