Fratilor, astazi este o zi istorica! Mi-am depus dosarul de pensie la Casa Judeteana de Pensii! Voi deveni un beneficiar de pensie partial anticipata, adica voi putea sa ies la pensie cu patru ani mai devreme decat varsta legala de pensionare de 65 de ani fiindca am peste 35 de ani de ani “ in campul muncii”. Ei, si ce mare branza? imi spun amicii. Te bucuri ca ai intrat in randul pensionarilor? Ei, aici avem o abordare diferita; resping notiunea de pensionar si spun ca mai degraba am devenit un rentier, adica o persoana care are un venit asigurat de cei 36 de ani de munca in care am contribuit “ material si spiritual la propasirea scumpei noastre patrii, Romania!”
Lasand gluma la o parte, am inceput de ceva vreme sa imi strang actele pentru dosar si sa imi fac prin intermediul unei cunostinte avizate simularea “punctajului”. Voi avea, dupa toate probabilitatile, un punctaj frumusel, de peste 3,5 puncte. Bine, va spune cineva care stie pe unde am lucrat, dar este foarte putin in comparativ cu venitul din perioada productiva! Fiti realisti, le raspund amicilor, comparati o pensie de 3500 de lei cu pensia medie de 1075 de lei din Romania, nu cu salariul pe care l-am avut inainte de retragere! Din cei 36 de ani, primii 16 i-am lucrat intr-un combinat chimic al patriei in niste conditii pe care multi nu si le imagineaza astazi, iar urmatorii 20 in doua multinationale unde, evident, am avut venituri mari dar si contributii pe masura. Ai auzit, bai, Liviu Dragnea, nu am lucrat nici la Consiliul Judetean, nici la Primarie, nici la Transgaz nici la vreo agentie guvernamentala; la o multinationala care nu iti da niciodata bani degeaba, ba chiar daca nu faci lucrurile “ pe care ti le asumi” cum tot latri tu, iti inchei mandatul repejor.
Asadar, astazi la 10,00 ma infiintez tantos cu mapa in mana la Casa Judeteana de Pensii; fusesem avertizat ca trebuie sa stai la coada fiindca depunerea dosarului se face personal. Cand intru acolo imi creste tensiunea. Un fel de autogara din vremea comunismului; gramezi dezordonate de oameni la toate ghiseele. Ma orientez unde este ghiseul meu si ma asez la coada in forma de gramada la rugby. Este 10,30. Prima reactie este sa vin altadata si impartasesc asta persoanei langa care m-am asezat.” Mai bine stati azi ca e pana la 18,00, in restul zilelor este pana la 14,00 si s-ar putea sa nu prindeti” imi spune femeia cu voce conspirativa. Incerc sa ma calmez, numar oamenii din fata mea dar este imposibil fiindca coada este de tip gramada si nu stii care cum stau. Imi vin in minte cozile de pe vremuri si incerc sa imi aduc aminte cea mai mare coada la care am stat in vremea comunismului; s-a intamplat “la butelii” intr-un decembrie 1988 cand de la 5 dimineata mergeai cu primul troleibuz undeva la marginea orasului cu acele butelii mici “rusesti” sa le lasi la incarcat si veneai dupa-amiaza sa le iei incarcate. Cei nascuti in postcomunism nu isi pot imagina asta azi. Intr-un univers de gulag sovietic, stateai la coada in frig vreo sase ore sa lasi acele nenorocite de butelii – doua de persoana, nu mai multe – de care depindea prepararea hranei; preistorie curata. Acum sunt la o coada asemanatoare dupa 30 de ani si simt cum urca in mine furia ca un tsunami. Ma uit in jurul meu. Daca as face abstractie de unele haine “second hand” pe care le poarta participantii la coada, nu e nicio diferenta fata de acum 30 de ani. Miroase a batranete, saracie, umilinta, resemnare si ignoranta. Oamenii au hartiile vraiste, majoritatea in pungi de plastic uzate. Functionara este exasperata, spune tuturor ca daca ar avea hartiile in ordine ar dura mai putin. Oamenii lasa capul in jos si se comporta la fel. Unii au stat la rand ca sa li se spuna ca au stat degeaba fiindca nu intrunesc conditiile de a iesi la pensie, spre disperarea lor si a functionarei care nu poate intelege de ce lumea nu citeste instructiunile de pe hartiile lipite pe toate geamurile si pe pereti. Dumnezeule, lumea este retardata sau analfabeta functional! Asta spune si tipul din fata mea; un barbat inalt, cam de varsta mea, cu o coama carunta leonina, cu aspect de lord. Uf, in sfarsit, am si eu cu cine vorbi, uite un om mai acatarii, mai trece vremea, au trecut deja doua ore si jumatate! “ Uitati, zice lordul, asta este electoratul pe care se bazeaza PSD, oamenii sunt mintiti cu buna stiinta, iar ei, cu ce aud la televizor isi imagineaza ca pensiile se vor recalcula si apoi vin aici degeaba, ca sa constate in final ca nici macar nu intrunesc conditiie de pensionare.” Ii dau dreptate si il completez: “ Da, domnule, este o manipulare ordinara, dar pana la urma vinovatii sunt cei care mint oamenii cu buna stiinta, stiind ca oamenii sunt ignoranti sau prosti.” Discutam apoi despre indiferenta sefilor care nu catadicsesc macar sa puna la dispozitia oamenilor un ghiseu de indrumare a lor. Oamenii de la coada flecaresc verzi si uscate, imbecilitati cat cuprinde, enormitati, Doamne, ce natie proasta si needucata suntem! La un moment dat, un batran care se lauda ca are 84 de ani si venise ca a auzit el ca se mareste pensia zice o chestie mortala: ” Ascultati la mine, pensia nu trebuie sa fie mare, trebuie sa fie lunga!” Vai de capul nostru de nenorociti! La un moment dat, in spatele functionarei de la ghiseu apare o figura noua; o doamna infipta, cu privire autoritara, un fel de vicepremierul Gratiela Gavrilescu de la ALDE, pe la 60 de ani. “ Cum merge? o intreaba pe functionara.” “ Aceleasi probleme, doamna director, oamenii nu au dosarele in ordine, trebuie sa le aranjam noi documentele…” “ Ia sa vedem”, spune doamna director si incepe sa preia dosarele si ii trimita la plimbare pe oamenii care nu au hartiile in ordine. “ Doamna, nu vedeti ce scrie acolo? Ati completat gresit cererea! Altcineva! Domnu`, am nevoie de adeverinta originala, nu copie, noi nu platim pensie pe baza de copii!” Schimb o privire complice cu lordul, se vede ca madama are experienta, mai organizeaza un pic lucrurile. S-au facut trei ore jumate de stat la coada. Doamnei director ii suna telefonul si pleaca. Uf, tocmai cand incepuse sa mai miste coada. Vine randul lordului, e in fata mea. Functionara ii ia dosarul si incepe sa se uite in hartii, se incrunta si il ia la intrebari:” Cati ani aveti dvs.?” “ Am implinit 60, zice lordul, vreau sa ies la pensie partial anticipat, cu 5 ani mai devreme.” Ma nelinistesc, ma intreb ce-o avea cu el femeia asta, omul e in aceeasi situatie cu mine si este un om educat care stie ce vorbeste, nu se poate sa nu cunoasca legile, este imposibil sa nu aiba hartiile in ordine! Te pomenesti ca ma da si pe mine indarat, vorba lui Caragiale! “ Pai dvs. aveti doar 17 ani de munca, ii zice functionara, stiti ca trebuie sa aveti minimum 35? Ce-i cu adeverintele de scoala generala si liceu, nu vedeti ca la avizier scrie adeverinta de studii superioare? Aveti studii superioare? Nu aveti? Pai spuneti asa, scoala generala si liceul nu ne intereseaza! Armata nu se ia in calcul la vechime, nu stiti asta? Imi pare rau, domnule, nu aveti conditiile indeplinite, ne vedem cand impliniti 65 de ani, urmatorul!” Simt cum ma ia ameteala, lordul se uita la mine cu o privire imposibil de descris, ii intind doamnei dosarul fiindca “urmatorul” sunt eu…
Plec impleticit din holul Casei judetene de Pensii dupa patru ore de stat la coada pentru drepturile mele de contribuabil timp de 35 de ani. Fac in cap un calcul sumar si ajung la concluzia ca daca as fi avut in cont contributia de asigurari sociale platita in toata aceasta perioada, puteam sa stau doua saptamani pe an in Costa Rica. Tu-ti legea ma-tii, Olguto, vedea-te-as stand la coada patru ore cu pantofii aia ai tai cu toc din fier forjat!
About the author
