Titlul este, evident, inspirat din emisiunea “Romania te iubesc” de la PROTV, de duminica seara. Eu am simtit nevoia sa pun semnul intrebarii. Am petrecut mai multe saptamani in orasul meu natal dupa ce, din cauza jobului, am fost pentru aproape 20 de ani navetist de weekend. Am gasit orasul schimbat in rau mai mult decat imi puteam da seama in cele doua zile de final de saptamana petrecute acasa. Traficul auto este infernal, iar murdaria orasului iti sparge ochii. Unde te uiti, vezi gunoaie; gunoaie si masini. Si nu orice masini, vorba unui prieten, bai frate, nu mai poti sa scoti sula de atatea Range Rover, Mercedesuri, BMW-uri, si mai nou, moda verii asteia, Jaguar, nene; noi-noute, negre, rosii, albe, conduse de pusti corditi, de directori de port plictisiti sau de fetite aratoase care le alina libidoul obosit barosanilor din “industria hoteliera”, adica fostilor sefi de sala de pe litoral, contabilior de la fosta IHR Mamaia sau receptionerilor de pe vremuri. Acestia sunt de fapt sefii turismului de pe litoral, cei care apar pe la televizor plangandu-se ca “nu sunt bani, domnule, ce turism am face noi , dar nu ne sprijina nimeni.”
Este incredibil sa constati ca un oras precum Constanta a ajuns in halul asta dupa 16 ani de jaf sub Mazare et. Comp. Nu cred ca mai exista un exemplu asemanator. O gasca de scelerati a condus si distrus un oras, sub privirile neputincioase ale noastre, ale tuturor. Totusi, nu poti face asta singur. Constanta este victima complicitatii ticaloase, a ignorantei primitive si a indiferentei criminale a locuitorilor ei. Asta este si una din explicatiile pentru care, pana acum, spre mirarea tuturor, Mazare nu este dupa gratii pentru cate zile o mai avea. Cineva, conectat la politica orasului , imi spunea ca de-a lungul timpului, Mazare a mituit zeci de judecatori, procurori si sefi de institutii locale. Cum ? Simplu: oferindu-le terenuri la preturi de nimic, autorizatii de constructii (altminteri ilegale), aprobari de tot felul. Pare plauzibil: de la clasici citire, daca vrei sa scapi de cineva care a fost martor la o crima pe care ai comis-o, fa-l partas la nelegiuirea ta si atunci vei fi sigur ca nu va vorbi despre crima ta.
Constantenii nu au avut parte vreme de 15 ani de evenimente publice ale orasului desi Constanta se preteaza foarte bine la o astfel de viata tumultoasa care sa faca oamenii sa iasa in oras. Cu exceptia Anului Nou 2007 cand lumea a iesit in piata fiindca intrasem in UE, abia acum , in 31 decembrie 2016 a fost organizat pentru prima data Anul Nou in Piata Ovidiu. Am fost si eu si ma uitam cu placere la oamenii dornici sa participe la viata publica a orasului. Nenorocitul de Mazare a facut in toti acest ani petrecerile kitsch din Mamaia in care se maimutarea facand pe Ramses sau pe Hitler. Dezgustator.
Ce este de facut, totusi ? Asistam acum la un fel de socialism cu fata umana, nici macar la o tranzitie. Gasca de la Primarie a ramas pe loc, fostul viceprimar – un baiat prostut, fost carator de geanta al lui Mazare – este acum primar asistat de doi smecherasi care au speculat momentul. Pare ca nimic nu se schimba in mod radical, se construieste in continuare haotic, intr-un dezastru urbanistic total – vezi blocul de langa complexul Spectrum unde un anume Toporan face un bloc de zece etaje desi locatarii din imprejurimi sunt in proces cu el, iar la intersectia bulevardului Mamaia cu Nicolae Iorga, se construieste un alt bloc care a ocupat efectiv trotuarul strazii. Exemplele pot continua. Parcul Tabacariei, singurul parc mare al orasului, este un dezastru. Imi aduc aminte de vremea cand acum 50 de ani, oamenii muncii erau scosi dupa program sa amenajeze acest parc. Un unchi al meu, care avea o infirmitate la un picior – fusese in anii `50 hartuit de Securitate fiindca ii ajutase pe luptatorii anticomunisti din Dobrogea- povestea de fiecare data, ca intr-una din zilele cand fusesera scosi dupa program sa presteze munca voluntar in parc, insusi prim-secretarul judetului, venit in inspectie, i-a zis unchiului meu care dadea la lopata: “Hai, mai tovarase, mai cu viata, mai vioi !” Nu cred ca a existat o ofensa mai mare pentru unchiul asta al meu decat aceasta interpelare. De fiecare data cand venea vorba de parc, povestea faza asta si ii crestea tensiunea instantaneu. Incheia mereu asa: “Cum sa imi spui tu mie, ma, tovarase? Ce fel de tovaras sunt eu cu tine? Tu-ti legea ma-tii !” Asta era injuratura lui maxima. Saracul de el, nu putea sa conceapa ca intovasarirea agricola– utilizata de taranii nostri cu mult inaintea comunismului – era transformata intr-o ofensa. Acum, parcul arata groaznic. Mormane de gunoaie neridicate zac pe margine, iar malurile apei sunt invadate de mizeria care pluteste dupa voia curentilor.
Constanta este ca o femeie pe care o iubesti si la care vezi ca pe zi de trece devine ignoranta, neingrijita si urata. O mai poti iubi, oare ?
About the author
