În această vară, de câte ori vin în weekend acasă, la Constanța – fiindcă sunt navetist cu săptamâna- m-am hotărât să nu mai merg la plajă în sensul clasic, adică stat pe nisip, prosop, umbrelă, etc. ci să fac o plimbare pe plaja din Mamaia de la un cap la altul. Avantajele sunt multiple: te bronzezi, mergi cu piciorele goale prin apă, calci pe scoici și faci mișcare cațiva kilometri buni. Dar cel mai mare avantaj este că studiezi oamenii care au umplut plaja până la refuz, iar concluziile- cel puțin ale mele- sunt îngrijorătoare.
Îmi aduc aminte de plaja din anii `60; sigur că era mai putină lume, dar lumea, așa cum era ea atunci, era mult mai civilizată decât cea de azi. Nu existau accesoriile de azi- umbrele, șezlonguri, baldachine. Toată lumea venea la plajă cu troleibuzul și avea setul de bețe de cort- care erau patru șipci de lemn de un metru jumate confecționate acasă- și două cearșafuri, unul care se punea pe nisip și al doilea care se lega de cele 4 bețe de lemn înfipte în nisip. Aveai libertatea ta pe plajă, te simțeai bine, pur si simplu. Acum, toată plaja este invadată de toate tipurile de șezlonguri, umbrele de tot felul, corturi private și multă mizerie umană.
Așa că duminică, 9 august o iau cu plimbarea de la începutul stațiunii, de la hotel Parc. Este o supra-aglomerare umană, fiindcă aici se revarsă toată lumea care vine pe jos din cartierele orașului. Plaja este mizerabilă, cutii de bere, pet-uri goale, hârtii, farfurii de plastic purtate de vânt sau de valuri încoace și încolo. Marea este agitată, sunt valuri mari, dar antreprenorii care au luat bucăți de plajă în concesiune nu vor să piardă cațiva metri buni de plajă din cauza mării agitate, așa că șezlongurile de plastic sunt împinse până langă apă, și în consecință sunt invadate de valuri, dar oamenii par că nu se sinchisesc. Valurile aduc o spumă alba, dizgrațioasă, care se împrăștie printre paturile de plastic, parcă niște ciclopi au scuipat în mare. Pentru o clipă, uitându-mă la hălcile umane care stau pe șezlongurile cu saltelele ude acoperite de scuipatul ăsta uriaș, sau la cei care se tăvălesc chiar pe nisip, am imaginea înspăimântător de clară a unei turme de porci bălăcindu-se într-o mocirlă cu noroi fin. Mă uit la figurile oamenilor și mă îngrijorez. Prea multi bărbați cu mutre cretine, cu burțile revărsându-se peste șorturile de plajă largi, până la genunchi , cumpărate de la tarabele de pe faleză. Unii sparg semințe scuipând cojile direct în apa tulbure care la intervale regulate vine ca o mică maree până la ei. Câțiva au chiar mutre asemănătoare cu cele ale violatorilor din Vaslui. La un prim ochi, unul din zece este țigan. Cred orice le-ai spune este inutil, cred că nu înțeleg nimic. Femeile sunt și ele pe măsură. Multe sunt topless fără sa le treacă prin cap că între dezinhibiții și oroare este o diferență uriașă. Destul de mulți servesc prânzul: mănâncă din farfurioare de plastic hamsii prăjite, cinci lei porția cu lămâie cu tot. Pe măsură ce îmi continui plimbarea, constat că singurele diferențe sunt cele legate de recuzita de pe plaja. Până la Cazinou, șezlongurile de plastic au fost înlocuite cu tot soiul de paturi; niste cadre de lemn de brad brut, bătute în cuie, peste care s-au așezat niste saltele împuțite și care au deasupra un fel de copertină. Mă uit curios cum mulți oameni și-au amenajat acest spațiu ca un soi de cameră mizeră, asemănătoare cu așa- zisele bucătării de vară de la țară: au pus niște pături, copiii dorm sub prosoape, resturi de mâncare zac pe farfurii de plastic într-un colț, boarfe împrăștiate peste tot, mai lipsesc muștele. Dar iarăsi, oamenii par că se simt bine în acest décor promiscuu. Beau bere la pet, mănâncă- aici hamsiile au sărit la 8 lei- vorbesc la telefon sau își fac selfie-uri, asta e deja o boală. O fată- de la țară, desigur- stă pe burtă pe malul apei iar prietenul cu care e venită la mare- pe măsura ei, firește- se străduiește să prindă niște cadre care să fie pe placul divei . Fata își dă ochii peste cap, zâmbește tîmp, și țipă la băiat: “acum, acum !” pentru ca instantaneul să surprindă momentul când vântul îi răvășește părul lung și roșcat, frumos, ce-i drept. Aș întreba-o cu cine ar vrea să semene, sunt gata să pierd un milion de dolari dacă mi-ar spune că vrea să semene cu Anita Ekberg, Sophia Loren sau Ursula Andress, dar cred că le știe doar pe parașutele de la emisiunile de pe Kanal D sau Antena 1. Copiii turiștilor stau în bătaia soarelui amiezii, fără o minimă protecție deși toată lumea spune că e periculos. Baieții de la Salvamar te surzesc cu fluieratul către cei inconștienți care se avântă în valuri deși toată lumea atenționează asupra pericolelor. Degeaba, nimeni nu ascultă, nimeni nu învață nimic. De alftel, bilanțul acestui weekend a fost tragic: șapte înecați și câțiva zeci salvați în ultimul moment.
Ajung la Rex unde e mai liniște pe plajă fiindcă hotelul milionarului escroc inculpat Dan Adamescu nu e încă funcțional, e al cincilea sezon ratat după ce a luat foc. Nu-i nimic, era asigurat, iar Astra e o companie serioasă, nu-i așa ? Pe măsură ce te îndrepți spre nordul stațiunii peisajul se schimbă. Stati liniștiți, materialul uman e același, diferența o fac doar banii. Baieții au șorturi Armani sau Versace și tatuaje impresionante. Sunt “făcuți”cum se spune, se vede că trag de fiare și sunt umflați cu steroizi. Unii, din dorința de a-și etala corpul în fața fetelor, adoptă în mod involuntar poziția concurenților de la competițiile de culturism: stau cu piciorele depărtate, își trag umerii în sus, își umflă “dorsalii”. Ăștia nu au mutre de violatori ci doar de imbecili notorii. Mi se pare că seamănă toți cu Bluto, veșnicul adversar al lui Popeye Marinarul, cel plin de mușchi și cu un cap mic și bărbos, cu față de tâmp cu creierul lucios. Fetele sunt tari, ce mai, botoxate și siliconate în proporție de 80 %. Topless și tanga regulamentar. Câte una mai trecută adoptă cate o poziție ostentativ-provocatoare, iar dacă te uiți mai insistent, îți înfruntă privirea cu tupeu, parcă ți-ar spune :” ce te holbezi așa ? crezi că nu mai sunt bună, vai de capul tău, stii tu, măi amărâtule, cine am fost eu ?” Categoria Monica Tatoiu sau Zina Dumitrescu în urmă cu vreo 20 de ani. Aici șezlongurile de plastic sau paturile de scânduri sunt înlocuite de baldachine orientale-niște kitsch-uri oribile- iar chelnerii aduc cocktail-uri pretențioase, șampanii sau whisky cu gheață; neapărat single malt, altfel tușim. Terasele sunt dotate cu animatoare care dansează pe muzica ce bubuie în boxe. Meniurile sunt la niște prețuri amețitoare, iar aici cine vrea o porție de hamsii prăjite la baldachin – de fițe , firește- țineti-vă bine stimați ascultători, ei bine, o dată, de două ori, …35 de lei, adjudecat pentru Coca din Bârlad- care are ea acum pofta de hamsii, nu de halibut- fiindcă altfel, băiatul cu care e nu mai are liniște nici măcar în BMW-ul seria 7 cu care a adus-o pe Coca la mare, Dumnezeule Mare, ce ne facem atunci ?
Privind această vânzoleală pestriță, de mârlani, melteni, sau țărani- în sens peiorativ , desigur- îmi vin în minte niște versuri ale unui cântec care putea fi auzit la orice petrecere sau nuntă pe la mijlocul anilor `70, lansat de o formație numită Azur care a fost precursoarea trupelor de manele de azi, mai ales cu a lor celebra piesă “În stație la Lizeanu”. Dar cântecul celor de la Azur care se potrivește la fix cu cele povestite mai sus se cheamă “S-au emancipat țăranii” și se dorea a fi o ironie la adresa celor de la țară care începuseră să împrumute din obiceiurile celor de la oraș, dar în fond rămâneau tot cu același comportament de țărani troglodiți. Este adevărat, era perioada în care propaganda de partid, prin activiștii trimiși la țară, dorea să arate că începuseră să dispară diferențele dintre sat și oraș fiindcă așa toată lumea va vedea cum vom ajunge la visul de aur al omenirii- comunismul. Puteai vedea astfel și pe la țară câte o motoretă sau o Dacia 1300, sau câte o discotecă organizată la căminul cultural. O strofă suna cam așa: “Mărioara lui Ciupitu, și-a luat casetofon, Și duce nutreț la vacă într-un ritm de charleston, Vine și bărbat-su-acasă, reazemă Mobra de gard, Și îi strigă : Fă Mărie, mă găsești la biliard.” Cam așa și cu turiștii noștri estivali. Vin la mare cu S Class dar opresc mașina în mijlocul străzii și coboară în bermude, cu bustul gol obligatoriu, cu burta revărsată , lanțul de aur și tatuajul regulamentar ca să își cumpere pepeni din colțul străzii.
Mie unul, mi se pare că nația degenerează văzând cu ochii, iar piesa de domino care a căzut prima și dărâmă încet dar sigur tot șirul este piesa numită educație. Aceasta piesă a fost înlocuită cu banii-furați, sau câștigați ușor și nemeritat. Iar acest fenomen îmi pare a fi ireversibil. Tot ce încercăm să facem sunt ajustări de suprafață fără nici un efect durabil. Și aici ne comportăm, din păcate, tot românește. O luăm la pilă.
About the author
