Ticălosul

Am reuşit să citesc acum vreo câteva săptămâni “Cronica de Cotroceni “ a Adrianei Săftoiu. Deşi nu mi-a plăcut niciodată Adriana Săftoiu pe care am considerat-o o persoană care a reuşit întotdeauna să îşi ascundă răutăţile sub mantia de călugăriţă mironosiţă-evident cuvântul nu este folosit  în sensul femeilor mironosiţe din Noul Testament- consider că această carte este binevenită în peisajul cărţilor care vin şi ne spun cum se petrec de fapt lucrurile  la vârful puterii. Avem şi noi o carte –păstrând proporţiile , desigur- în genul celebrei cărţi “În spatele uşilor închise” a lui John Ehlrichman, consilier al lui Nixon, care , apărută in 1976 a fost considerată cea mai explozivă carte politică a vremii respective. Prinşi în uriaşa manipulare tenebroasă care este din păcate esenta vieţii de azi, este bine că din când în când, cineva mai ridică un colţ al grelei draperii care desparte viaţa oamenilor obişnuiţi, creduli, naivi- sau chiar proşti de-a binelea- de cea a maşinaţiunilor cinice, ticăloase şi revoltătoare care se află în mâinile celor ce ne conduc.

Personajul principal al cărţii este , evident , Traian Băsescu. Acest om a reprezentat de mai bine de 15 ani, de când a izbucnit vizibil în viaţa politică după preluarea Partidului Democrat şi a Primăriei Capitalei, cel mai mediatizat şi controversat personaj politic al ţării. Am fost şi eu unul din cei care i-au urmărit parcursul politic şi au căutat să înţeleagă psihologia specială a acestui Traian Băsescu. Am şi scris despre el câteva articole pe blog, dintre care unul intitulat “Captain Ahab”, scris în septembrie anul trecut, îi este dedicat în întregime. Acum, după citirea cărţii Adrianei Săftoiu, am un sentiment de satisfacţie personală; acela de a fi intuit destul de corect personajul; evident în calitate de observator obişnuit, fără nici un fel de acces la vreo informaţie. Este ca şi când aş fi reuşit , de exemplu, să ghicesc destul de precis locul unde aş fi convins că se află , să zicem, o peşteră subterană, iar autoarea a venit, şi echipată cu tot ce îi trebuie, a început să sape, dând la iveală o ditamai peştera care văzută din afară pare a fi mai specială, dar cercetată cu grijă are unghere întortocheate şi culoare nebănuite, periculoase, pe care dacă te avanţi te poţi prăbuşi în hău, fără vreo şansă de scăpare. Cam aşa îmi pare mie personalitatea lui Băsescu după ce Adriana Săftoiu a avut curajul da a face cunoscute faţetele acestei personalităti. Pentru mulţi a fost o surpriză, dovada clară că nu se pricep la oameni. Pentru alţii, mai ales  pentru Băsescu, a fost o lovitură neaşteptată, fiindcă el face parte din acea stirpe umană –tipică dictatorilor, dar şi celor care nu au avut niciodată prieteni adevăraţi- care ar face tot ce este posibil ca oamenii care i-au văzut ascensiunea, momentele private, reacţiile, comportamentele în spatele uşilor închise, pornirile, slăbiciunile, crizele, etc. să nu le poată împartăşi niciodată altora. De asta Băsescu este un caz special. Există oameni, care , de exemplu, se feresc tot timpul să îşi expună comportamentele celor din jur, tocmai pentru a nu fi exploatate mai târziu. Există alţi oameni care se comportă la fel indiferent de mediu, dar nici nu le pasă dacă ceea ce au făcut se va afla, fiindcă ştiu că nu au făcut nimic rău , iar dacă au greşit, au greşit fiindcă sunt şi ei oameni şi au puterea să recunoască asta oricând. Aceştia sunt oamenii autentici, iar autenticitatea este un atribut important al unui lider. Băsescu doar a mimat- este adevărat, cu un talent nativ demn de invidiat- autenticitatea, dar acest joc a prins atât de multă lume încât exact cei care s-au lăsat prinşi în firele acestei tarantule, sunt cei care zic astăzi referindu-se la autoare :” Dom`le , nu se face aşa ceva, dacă stai lângă cineva, nu se cade ca după aia să spui public în ce ipostaze l-ai văzut”. Ba da, se cade, chiar este obligatoriu fiindcă acel cineva nu este fitecine. Aici nu vorbim de secrete de stat, ci pur si simplu de hachiţele unui om a cărui ţintă supremă a fost cum să îi domine pe cei din jur şi cum să îi prindă în ofsaid sau să îi aibe la mână; totul, bazat pe o regulă de fier: să nu ai încredere în nimeni, niciodată. De aceea a şi spus Pleşu odată, că Băsescu nu are nevoie de o echipă , ci de un echipaj.

Acum , Băsescu apare şi face declaraţii controversate: despre justiţie, despre Ponta, despre Iohannis, despre Dragnea, zăpăceşte pe toată lumea-mă refer la cei care îl mai iau in serios- și se dezice total de ceea ce spunea acum câteva luni. Degeaba, întocmai cum spuneam cu ceva vreme în urmă, după alegerile prezidenţiale din 2014, steaua lui Băsescu a apus şi acest pirat politic care odinioară era spaima corabierilor, va eşua într-o cârciumă de port, şi cu un rom în faţă şi un trabuc între dinţi , le va povesti hohotind marinarilor, amintiri din vremurile lui de glorie.

Mai există ceva: nu cred că a mai existat, până acum  cel puţin, un personaj politic post-revoluţionar care să reuşească să divizeze societatea românească în două parţi sensibil egale. Mă întreb cât va mai dura asta. Există cazuri în istoria relativ recentă a unor ţări, în care după ani şi zeci de ani de zile , societatea a rămas pro şi contra în privinţa unui conducator politic. Îmi vine în minte dictatorul chilian Augusto Pinochet care în 1973 a preluat puterea în Chile printr-o lovitura de stat cu sprijinul CIA, salvând ţara de la un posibil comunism , dar cu un preţ enorm: 40,000 de morti , dispăruţi şi torturaţi într-un regim de opresiune de aproape 20 de ani. Societatea chiliană este şi acum pro şi contra Pinochet. În 2006 când bătrânul dictator a murit, discuţiile despre el s-au reaprins în mediul public . Erau dezbateri  televizate, interviuri cu adepţii fostei junte militare a lui Pinochet, precum şi cu supravieţuitorii sau rudele celor ucişi în anii aceia de dictatură militară. Cred că cel mai adevărat şi inspirat răspuns l-a dat un chilian , care întrebat pe stradă de un reporter care este părerea lui despre Pinochet , a spus : “Pinochet a fost un ticălos, dar până la urma a fost ticălosul nostru.” Cred că acelaşi răspuns se poate da astăzi în legatură cu fostul nostru preşedinte Traian Băsescu.

About the author