“Destinul unui om de stânga.” Care stângă?

Nici nu s-a așezat bine în mintea tulburată a PSD-ului faptul că înfrângerea istorică din 16 noiembrie este un fapt real și nu un vis urât, că Ion Iliescu a și revenit în prim – plan cu aceleași declarații prăfuite de cabotin politic bătrân: “o analiză serioasă, un congres al partidului care să analizeze cauzele”, “toți am fost la început neștiutori, totul este calitatea fiecăruia să învețe sau nu din ce-i oferă viața”, etc. Este însă limpede că fierbe de nervi și va face tot ce poate-atât cât mai poate într-un partid în care gașca de lupi tineri nu mai dă doi bani pe el – să le-o plătească celor care “au creat un monstru și s-au îndepărtat de viața oamenilor” așa cum zicea iarăși domnul Iliescu după primul tur din 2 noiembrie. Prin pupilul său Șerban Nicolae, a lansat un atac indirect la Ponta și camarila sa: “Ilie Sârbu, (“socrul mic”,  acest asa-zis teolog mai fățarnic decât Iuda – adaug eu) și Ioan Rus, nu au nimic de-a face cu social-democrația și prin urmare ar face bine să plece.”

Stau și mă întreb până unde poate să mearga această consecvență bolnavă a domnului Iliescu. Întotdeauna am crezut că este un om inteligent , în accepțiunea generală că inteligența este puterea minții omenești de a înțelege realitatea înconjurătoare și de a adapta la ea. Văzându-i însă comportamentul, constat că Ion Iliescu a rămas blocat de mult într-o realitate depășită din care nu mai poate scăpa orice ar face și de aceea, ca orice om ajuns la senectute ar fi mai decent să se spovedească cu adevarat și să se retragă definitiv din viața publică, să nu mai auzim de el până când va trece la cele veșnice.

În luna octombrie , Ion Iliescu și-a lansat o nouă carte: “ Destinul unui om de stânga”. Nu am citit-o și nici nu am de gând să fac asta. Dacă și-ar fi intitulat cartea “ Destinul unui comunist consecvent” atunci poate că aș fi citit-o. Dar, Iliescu, om de stânga ? Care stângă? Pana la 60 de ani Iliescu a fost un comunist adevărat după care, neavând încotro, s-a refugiat de ochii lumii într-o social- democrație care a eșuat lamentabil; o social-democrație care a creat mutanții pe care acum Ion Iliescu îi reproșează celorlalți colegi de partid, de parcă acești mutanți nu ar fi ieșit de sub pulpana domniei-sale. Ce contează că domnul Iliescu a vrut întotdeauna binele social, a avut idealuri socialiste nobile, a dus dezinteresat o  luptă pentru cei multi, etc.? Domnul Iliescu, de fapt,  “s-a închinat la un altar greșit” -ca să citez o bătrână doamnă care îmi povestea înainte de a muri cum a aderat ea în tinerețe cu trup și suflet la această utopie numită ideologia comunistă- și nu la o stângă autentică, modernă și interesată cu adevărat de progresul țării. Dacă România ar fi avut astăzi- dupa 25 de ani de democratie în care PSD a avut o influență uriașă, chiar dacă a fost și în opoziție- 2000 de km de autostrăzi, un sistem de educație performant, un nivel de trai măcar la nivelul Estoniei, un sistem de asistență medicală rezonabil, și eu aș fi fost un om de stânga. Pentru oamenii mulți care votează, stânga-ca și dreapta de altfel- sunt noțiuni destul de abstracte. Oamenii vor să vadă câteva lucruri simple la liderii lor: competență, faptul că le pasă de oameni și de țară, onestitate, lipsa de aroganță și mai ales cinste. Ceea ce a scos din minți marea majoritate a oamenilor a fost nașterea și perpetuarea acestei hoții generalizate și nemaiîntâlnite- proliferată mai ales în rândul PSD-ului- în fața căreia oamenii au început să se simtă neputincioși , ca în fața unui destin implacabil. Și toate astea s-au petrecut în timp ce un partid intitulat “ de stânga” cu un lider  cu un “destin de stânga” a pretins că îi reprezintă. Nu știu dacă nu cumva “marele” Lenin, sau alt mare bolșevic, a spus ceva de genul:” Să ne ferească Dumnezeu de burghezia proletară !”

Până la urmă destinul unui om este confirmat sau infirmat de timp, deci de istorie. Fiecare este liber sa își aleagă opțiunile ideologice în viață, dar trebuie să își asume și consecințele propriilor alegeri. Consecințele alegerilor ideologice ale domnului Iliescu sunt confirmate azi de timp. Orice ar face, acest om nu are cum să înduplece pe nimeni că el a fost animat de cele mai bune intenții dar realitatea și destinul l-au contrazis. Tot ce poate face este să se căiască- dacă dorește –că a ales  un drum pe care istoria l-a condamnat, sper, definitiv.

About the author