Cum se comportă golanii

În seara zilei de 12 decembrie 2004, după anunțarea rezultatului turului doi al alegerilor prezidențiale, am ieșit cu câțiva prieteni să sărbatorim victoria lui Băsescu, sau mai bine zis, căderea lui Năstase. Nu știu cum s-a întâmplat, dar am nimerit “la căsuțe”, într-o cârciumă din satul de vacanță Mamaia, cred că la casa Teleorman. Locul nu era foarte aglomerat, era și o trupă de lăutari care întreținea atmosfera, iar noi comentam aprinși rezultatul neașteptat al votului și victoria surprinzătoare a marinarului Băsescu. Încercam să anticipăm ce se va întâmpla în zilele și lunile următoare, mai ales că Băsescu promisese “țepele din Piata Victoriei” și deja își etalase comportamentul de justițiar gălăgios care venise ca o mănușa peste electoratul exasperat de nedreptățile și corupția din timpul guvernării Năstase. La un moment dat, bine dispuși, am chemat un lăutar cu acordeonul la masă, așa, ca la cârciumă,  tipic românește. Undeva, dupa ora 22:00, în restaurant intră câțiva oameni, vreo 7-8 persoane. Surpriză! În fruntea lor, Mazăre și Constantinescu. Se așează la o masă, într-un colț, lângă televizorul deschis care transmitea încontinuu știri despre victoria lui Băsescu, la o masă alăturată, “de sprijin” cum se spune, iau loc tăcuți patru zdrahoni de bodyguarzi. Cei doi edili incep să discute aprins, tare și în contradictoriu, aproape certîndu-se. În acel moment, șeful cârciumii vine la lăutar și îi șoptește ceva la ureche, acesta își strânge grăbit dintre faldurile acordeonului banii dați de noi pentru “cântările” comandate și o șterge, noi începem să protestăm, șeful vine și ne spune sec: ”restaurantul s-a închis, poftiți nota de plată și vă rog să plecați.” Nici nu mai știu dacă a spus “vă rog”. Noi am vociferat, am invocat drepturile consumatorului, bodyguarzii s-au ridicat încet în picioare, prevenitori,  și am fost destul de  aproape de o altercație. În cele din urma am plecat înjurând și necontenind să comentăm acest abuz inimaginabil. A doua zi, în oraș se vorbea de faptul că “gașca” de la Primărie o făcuse lată: se îmbătaseră, se certaseră, se învinovățiseră unii pe alții, unii spuneau că se și bătuseră. Motivul era evident legat de ce putea să urmeze; nu trecuseră decât patru ani de cand stăpâneau orașul și deja toată lumea știa că ceea ce făcuseră primarul histrion și camarila sa erau  fapte grave care țineau de justiție.

Au trecut zece ani de atunci. Gașca de la Constanta și-a înmulțit în acest timp fărădelegerile de o mie de ori și nu li s-a întâmplat nimic până acum. În zece ani de așa-zis regim Băsescu, corupția a atins dimensiuni care pun în pericol securitatea națională. Acum, când PSD a pierdut din nou alegerile prezidențiale de o manieră absolut șocantă, de a doua zi, toată lumea a intrat în vrie mai tare decât în 2004, începând chiar cu capii partidului. Chiar de a doua zi după alegeri, Ponta se supune cererilor de bun simț ale lui Iohannis, pe teme grave, amânate de luni de zile,  șefii PSD fie își înfig cuțitele în spate, fie își pun cenușă în cap, golanii de la Constanța declară că se gândesc să se retragă, cu toate că noul președinte ales, spre deosebire de Băsescu, nu a amenințat pe nimeni câtuși de puțin. A cerut doar ca Parlamentul să se țină de cuvânt, iar cei care au generat deliberat – de două ori – scandalul imens al votului din afară să își asume răspunderea. Aceste două exemple de comportament politic confirmă ceea ce se spune despre comportamentul golanilor. Golanii se simt amenințați doar dacă intră în coliziune cu un golan mai mare decât ei- este exemplul lui Băsescu,  care cu trecutul lui de marinar trecut prin ciur și prin dârmon i-a amenințat direct – sau cu un om normal, civilizat, căruia nu i se pot reproșa fapte reprobabile, care nu amenință ci doar spune: ”Vă rog să vă respectați cuvântul”, sau eventual: ”Nu vă este rușine de ceea ce faceti ?”

Aceasta este diferența majoră între Băsescu și Iohannis. Ambii au avut parte de suport popular. Băsescu a greșit însă, fiindca așa cum se spune, dacă ai de a face cu golani și scoți pistolul, trebuie să și tragi; dacă nu tragi, atunci nu faci decât să oferi golanilor un ascendent asupra ta. Exact asta s-a și întâmplat. Băsescu nu a scos pistolul – sau nu a putut – și astfel, toti acești zece ani nu au fost decât o confruntare între golani și Băsescu care nu a facut altceva decât să se comporte întocmai ca și ei. Acum, se pare ca asistăm la altceva. Față în față cu golanii se află un om altfel decât ei și din acest motiv aceștia se simt intimidați. Dupa exceptionala zi de 16 noiembrie, unul dintre oamenii din staff-ul de campanie al lui Iohannis a dezvăluit faptul că au avut de a face cu un candidat dificil care a ales să nu răspundă în campanie cu aceeași monedă atacurilor absolut mizerabile ale adversarilor din PSD. Această metodă se pare ca a reușit. Pentru asta, însă îți trebuie o consecvență și o tărie de caracter remarcabilă, trăsături care nu sunt specifice golanilor. Acestea par a fi armele lui Iohannis, pe care acesta, spre deosebire de Băsescu, a avut curajul să le arate golanilor politici.

About the author